Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OCUPAT

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 595 pentru OCUPAT.

METEOROPATOLOGIE

METEOROPATOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul stărilor patologice provocate sau influențate de unii factori meteorologici . [ Pr . : - te -

 

METODOLOGIE

METODOLOGÍE s . f . 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere . 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într - o știință . 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate ; metoda cea mai generală de cunoaștere . 4. Metodă (

 

METROLOGIE

METROLOGÍE s . f . Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise , cu stabilirea unităților și cu procedeele de măsură

 

METRONOMIE

METRONOMÍE s . f . Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul și cu perfecționarea etaloanelor de

 

MICOLOGIE

MICOLOGÍE s . f . Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul

 

MICROBIOLOGIE

MICROBIOLOGÍE s . f . Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul morfologiei și fiziologiei microorganismelor , precum și cu metodele de combatere a microorganismelor patologice pentru animale și plante și de folosire a celor utile . [ Pr . : - bi -

 

MICROCHIMIE

MICROCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre cantități foarte mici de

 

MICROMETRIE

MICROMETRÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor foarte

 

MIJLOCAȘ

MIJLOCÁȘ , - Ă , mijlocași , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ieșit din uz ) ( Țăran sau țărănime ) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența . II. S . m . , adj . 1. ( Nume dat unor obiecte , ființe sau unor părți ale lor ) care , într - un anumit ansamblu , ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte , ființe de același fel . 2. ( La unele jocuri cu mingea ) ( Fiecare dintre jucătorii ) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe . - Mijloc + suf . -

 

MINERALOGIE

MINERALOGÍE s . f . Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii , caracterelor morfologice , fizice și chimice ale mineralelor , precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor

 

MINERIT

MINERÍT s . n . 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci , folosite fie în construcții , fie ca materii prime . 2. Îndeletnicire a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>