Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCRU

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 915 pentru LUCRU.

DISPUTA

... DISPUTÁ , dispút , vb . I . 1. Tranz . ( Despre persoane , grupări sau colectivități ; construit cu dativul pronumelui ) A lupta pentru dobândirea unui lucru , pentru întâietate , a fi în concurență , în rivalitate pentru . . . ; a rivaliza . 2. Refl . ( Despre întreceri , competiții sportive ) A avea ...

 

DISTANȚA

DISTANȚÁ , distanțéz , vb . I . 1. Tranz . A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri ; a rări . 2. Refl . A se depărta ( de un punct fix , de cineva sau de ceva ) ; a lăsa în urmă , la o distanță ( tot mai ) apreciabilă ( pe cineva sau

 

DISTINCT

DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,

 

DISTRAGE

... DISTRÁGE , distrág , vb . III . Tranz . A abate atenția cuiva de la un lucru

 

DIVERSIFICA

... DIVERSIFICÁ , diversífic , vb . I . Tranz . A face ca un lucru

 

DIVINAȚIE

DIVINÁȚIE , divinații , s . f . ( Livr . ) Dar , putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse , neștiute și mai ales viitorul . [ Var . : ( înv . ) devináție s .

 

DIVORȚ

DIVÓRȚ , divorțuri , s . n . 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii . 2. Fig . Nepotrivire , dezacord între două lucruri , acțiuni , idei

 

DOMINA

DOMINÁ , domín , vb . I . 1. Tranz . ( Despre oameni , idei , concepții etc . ) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa ; a stăpâni . 2. Tranz . și intranz . A întrece ( cu mult ) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare , a se înălța deasupra tuturor . 3. Intranz . și tranz . A se impune prin număr sau prin intensitate ; a predomina , a

 

DOVADĂ

... DOVÁDĂ , dovezi , s . f . 1. Fapt sau lucru

 

DUNGĂ

... a unui lemn cioplit . 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții . 4. Parte laterală a unui lucru

 

ECHILIBRU

ECHILÍBRU , echilibre , s . n . 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu - i schimbă starea de mișcare sau de repaus ; stare staționară a unui fenomen . 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită . 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale . 4. Fig . Proporție justă , raport just între două lucruri opuse ; stare de armonie care rezultă din

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>