Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBĂ
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 392 pentru LIMBĂ.
STRAT , straturi , s . n . 1. Material , substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură ( pentru a o acoperi ) sau între alte două suprafețe de altă natură ( pentru a le despărți ) . 2. Fâșie compactă dintr - o materie , aflată în interiorul unei mase de natură diferită . 3. Influență externă exercitată asupra unei limbi date . 4. Fig . Parte dintr - o clasă socială ; categorie , pătură socială . 5. Fâșie de pământ , cu cărări pe margini , pe care se seamănă legume sau flori ; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă . 6. ( Pop . ) Culcuș , așternut pentru animale . 7. ( Pop . ) Pat , așternut pentru oameni . 8. Nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte ; postament . 9. Patul puștii . [ Pl . și :
STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare , de întocmire a societății din punct de vedere economic , social - politic și cultural ;
STRUCTURALÍSM s . n . Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom , că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează
SUBDIALÉCT , subdialecte , s . n . Ramificație teritorială a unei limbi , subordonată dialectului și superioară graiului . [ Pr . : - di - a - ] - Sub ^1 - +
... SUBLINGUÁL , - Ă , sublinguali , - e , adj . ( Anat . ) Care se află sub limbă
SUBSTANTÍV , substantive , ( 1 ) s . n . , substantivi , ( 2 ) adj . 1. S . n . Parte de vorbire care denumește lucruri , ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică , în cele mai multe limbi , după număr și caz . 2. Adj . ( În sintagma ) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților ; colorant
T s . m . invar . A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă dentală surdă ( 2 ) ) . [ Pr . :
... TĂLMĂCÍ , tălmăcesc , vb . IV . Tranz . 1. A traduce un text dintr - o limbă în alta . 2. A interpreta , a tâlcui . 3. A explica , a lămuri ; a dezlega , a ...
TĂTĂRÉȘTE adv . Ca tătarii ( 1 ) , în felul tătarilor ; în limba tătară . - Tătar + suf . -
... adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice ( înrudite ca limbă
... TAUTOLOGÍE , tautologii , s . f . 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei , formulată cu alte cuvinte ; cerc vicios , pleonasm . 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor ...