Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA

 Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 459 pentru CONSTA.

POANTILISM

POANTILÍSM s . n . Procedeu folosit în pictură , care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure , ca un mozaic , din al căror amestec optic rezultă tonul dorit ; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu . [ Scris și : ( după fr . )

 

PODOPUNCTURĂ

PODOPUNCTÚRĂ s . f . Metodă terapeutică constând în masarea și apăsarea unor puncte cu activitate biologică deosebită din talpa piciorului . - Podo [ logie ] + [ acu ]

 

PODVADĂ

... podvezi , s . f . ( Înv . ) 1. Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei ( mai ales în timp de război ) , care consta

 

POLARITATE

POLARITÁTE s . f . 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea , în două puncte ale sale , caracteristici de aceeași natură , dar opuse una celeilalte . 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite . 3. ( Fil . ) Specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc , ca polii unui

 

POLENIZARE

POLENIZÁRE , polenizări , s . f . Acțiunea de a poleniza ; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului ; polenizație . [ Var . : ( rar ) polinizáre s . f . ] - V.

 

POLISINDETON

POLISÍNDETON s . n . Figură de stil care constă în repetarea unei conjuncții la începutul fiecăreia dintre părțile unei fraze sau înaintea fiecăruia dintre termenii unei enumerări , pentru a da discursului mai multă

 

POLNOGLASIE

POLNOGLASÍE s . f . Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est , care constă în prezența grupurilor de sunete " oro " , " olo " , " ere " între consoane , corespunzând grupurilor " ra " , " la " , " re " , " le " din vechea

 

PREFORMISM

PREFORMÍSM s . n . Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într - o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în

 

PRESUPUNCTURĂ

PRESUPUNCTÚRĂ , presupuncturi s . f . Variantă a acupuncturii care constă în masarea și presarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită . - Pres [ iune ] + [ ac ]

 

PROGNATISM

PROGNATÍSM s . n . Conformație a feței omului care constă în proeminența anterioară ( în formă de bot ) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale

 

PROSPECTIVĂ

PROSPECTÍVĂ , prospective , s . f . Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici , științifici , economici , sociali etc . și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>