Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.
DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,
DISTRÁT , - Ă , distrați , - te , adj . Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui , care se gândește în altă parte , la altceva . - V.
DIÚRNĂ , diurne , s . f . 1. Indemnizație plătită cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în altă localitate în interes de serviciu . 2. Sumă zilnică plătită unui ziler . [ Pr . : di -
DIVERGÉNT , - Ă , divergenți , - te , adj . 1. ( Despre linii geometrice , raze luminoase dintr - un fascicul etc . ) Care se depărtează dintr - un punct comun în direcții diferite ; ( despre fascicule de raze luminoase ) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință ; ( despre sisteme optice ) care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele . 2. Fig . ( Despre păreri , concepții , atitudini ) Care se deosebesc , se contrazic între ele ; care urmăresc scopuri
DIZOLVÁ , dizólv , vb . I . Tranz . 1. A face ca o substanță solidă , lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță ( lichidă ) , spre a forma împreună o soluție . 2. A desființa ca persoană juridică o organizație , o asociație , o societate , o adunare
DIZOLVÁNT , - Ă , dizolvanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Care are însușirea de a dizolva . 2. S . m . Substanță ( lichidă ) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe ;
DOC ^2 , docuri , s . n . Bazin portuar ( împreună cu construcțiile și instalațiile aferente ) , în care vapoarele sunt încărcate , descărcate sau reparate ; ansamblu de construcții , de instalații , de servicii tehnice și administrative care servesc un port ; magazie într - un port , în care se depozitează cerealele și alte mărfuri . DOC ^1 , docuri , s . n . Țesătură de bumbac din care se fac haine de vară , salopete , prelate
DOCÉNT , docenți , s . m . 1. ( În alte țări ) Grad didactic onorific în învățământul superior , corespunzând de obicei aceluia de conferențiar ; persoană care are acest grad . 2. ( În țara noastră ; de obicei în sintagma doctor docent ) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s - au distins printr - o activitate valoroasă ; persoană care are acest
DOCUMÉNT , documente , s . n . 1. Act prin care se adeverește , se constată sau se preconizează un fapt , se conferă un drept , se recunoaște o obligație . 2. Text scris sau tipărit , inscripție sau altă mărturie servind la cunoașterea unui fapt real actual sau din
... DOGÍ , dogesc , vb . IV . Refl . 1. ( Despre butoaie , putini etc . ) A avea doagele desfăcute , depărtate una de alta
... DOGÍT , - Ă , dogiți , - te , adj . 1. ( Despre vase făcute din doage ) Cu doagele desfăcute , depărtate una de alta