Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACELAŞI
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 537 pentru ACELAŞI.
... MORMÁN , mormane , s . n . Îngrămădire de obiecte de același
MOTÓR , - OÁRE , motori , - oare , s . n . , adj . I. S . n . Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică ( pentru acționarea altei mașini , a unui vehicul etc . ) . ( În sintagmele ) Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr - un gaz ionizat aflat în stare de plasmă . Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii . Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică ( ioni pozitivi ) accelerate prin mari diferențe de potențial . Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune . ( În compusul ) Motor - rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic , la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant . Motor eolian . Motor electric . Motor hidraulic . Motor pneumatic . Motor cu ardere internă . II. Adj . 1. Care pune ceva în mișcare , care produce o mișcare , care comandă o mișcare ; motoriu . 2. Fig . Care stimulează , declanșează o
... pietre , făcută de om pentru a servi ca semn de hotar , de aducere aminte pentru un mort etc . 3. Grămadă de obiecte ( de același
... NEACORDÁT , - Ă , neacordați , - te , adj . 1. ( Gram . ; despre unele părți de propoziție ) Care nu este în același caz , număr , gen și persoană cu termenul determinat . 2. ( Despre premii , titluri ) Care nu a fost atribuit . 3. ( Despre instrumente muzicale ) Care nu ...
... NIVELÁ , nivelez , vb . I . Tranz . A face să fie la același
NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...
... transformat în bine ; reînnoit , refăcut . 5. Care s - a ivit de curând , recent . 6. Care se adaugă ( într - o succesiune ) la ceva ( de același fel ) ce exista de mai înainte , care este încă unul pe lângă cel existent . II. Lipsit de experiență , neexperimentat ( din cauza absenței unei practici suficiente ...
... NUÁNȚĂ , nuanțe , s . f . 1. Fiecare dintre varietățile unei culori , determinată de compoziția sa cromatică . 2. Fig . Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același
OÁRZĂN , - Ă , oarzăni , - e , adj . ( Reg . ) Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie ; văratic ; p . ext . care face fructe timpurii , văratice . - Et .
OBIȘNUÍ , obișnuiesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; a ( se ) deprinde , a ( se ) familiariza , a ( se ) învăța . 2. Tranz . A practica un anumit obicei , a avea o anumită deprindere . 3. Tranz . și refl . A ( se ) folosi ( des ) , a ( se ) întrebuința . [ Var . : ( înv . ) obicinuí vb .
OBICÉI , obiceiuri , s . n . 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz , rânduială . 3. ( Înv . ) Lege nescrisă , drept sau obligație statornicite prin tradiție ;