Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACELA
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 644 pentru ACELA.
LICENȚIOZITÁTE , licențiozități , s . f . Caracterul , însușirea a ceea ce este licențios ; comportare , faptă , vorbă etc . licențioasă . [ Pr . : - ți - o - ] - Licențios + suf . -
LIMPEZEÁLĂ , limpezeli , s . f . 1. Limpezire . 2. Calitatea a ceea ce este limpede ; transparență ; luminozitate ;
LIMPEZÍME , limpezimi , s . f . 1. Calitatea de a fi limpede ; claritate , limpeziciune . 2. Întinderea limpede a văzduhului , seninul cerului ; limpeziș . 3. Claritate , precizie ( în ceea ce spune sau scrie cineva ) ; explicitate . - Limpezi + suf . -
LIPÍCI , lipiciuri , ( 1 , 3 ) s . n . lipici , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Materie , substanță care servește la lipit ( hârtia ) ; clei . 2. S . m . Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă . 3. S . n . Fig . ( Pop . și fam . ) Ceea ce atrage , încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva ;
LIZIBILITÁTE , lizibilități , s . f . Calitate a ceea ce este
LUÁ , iau , vb . I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a - l pune în altă parte . 2. A mânca ( pe apucate ) , a înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva în cantitate limitată . 3. A deposeda pe cineva de un lucru ( fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi pe cineva sau ceva . 3. A cumpăra . 4. A încasa o sumă de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ...
LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt
LUMÍNĂ , lumini , s . f . I. 1. Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente ( cu sau fără flacără ) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc ; efectul acestei radiații . 2. Izvor , sursă de lumină ( I 1 ) . 3. ( Și în sintagma lumina ochiului ) Pupilă ; p . ext . ochi , privire . II. Fig . Ceea ce aduce claritate în mintea omenească ; învățătură , cultură , educație . III. 1. Distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol . 2. ( Înv . ; urmat de determinări ) Suprafață . 3. Stăvilarul morii . [ Pl . și : ( înv . ) lumine ] - Probabil din lume ( înv . ) "
MÂNCÁRE , mâncări , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei . 2. ( Abstract ) Prânz ; cină , masă . 3. ( Concr . ) Ceea ce se mănâncă ; hrană ,
MÂNDRÍE , mândrii , s . f . 1. Sentiment de mulțumire , de satisfacție , de plăcere , de bucurie ; ceea ce produce mulțumire , satisfacție , plăcere , bucurie ; sentiment de demnitate , de încredere în calitățile proprii . 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii ; orgoliu , trufie , îngâmfare . - Mândru + suf . -
MAIESTUOZITÁTE , maiestuozități , s . f . Însușirea , caracterul a ceea ce este maiestuos . [ Pr . : ma - ies - tu - o - ] - Maiestuos + suf -