Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ��N��I��I

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 402 pentru ��N��I��I.

AEROIONIZATOR

... AEROIONIZATÓR , aeroionizatoare , s . n . Aparat pentru concentrarea anionilor negativi într - o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural . [ Pr . : a - e - ro - i

 

CHEIROPTER

... CHEIROPTÉR , cheiroptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere cu aripi membranoase ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest ordin . [ Pr . : che - i

 

HIPERPARATIROIDISM

... HIPERPARATIROIDÍSM s . n . Boală manifestată prin decalcifierea generalizată a oaselor și prin depuneri de săruri de calciu în piele și în diverse organe . [ Pr . : - ro - i ...

 

MUSTUITOR

... MUSTUITÓR , mustuitoare , s . n . Unealtă de lemn formată dintr - un băț ramificat la capăt , cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul . [ Pr . : - tu - i ...

 

PRESING

... PRÉSING , presinguri , s . n . Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct , pentru a - i

 

SFINȚIT

... SFINȚÍT^2 , - Ă , sfințiți , - te , adj . ( Bis . ) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a - i da un caracter sacru . 2. Epitet de onoare dat clericilor . - V. sfinți ^1 . SFINȚÍT^1 s . n

 

ȘTEMUITOR

... ȘTEMUITÓR , - OÁRE , ștemuitori , - oare , subst . 1. S . n . Sculă în formă de daltă boantă cu care se efectuează ștemuirea . 2. S . m . și f . Muncitor care ștemuiește . [ Pr . : - mu - i

 

ELENISM

... ELENÍSM s . n . 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane , cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec . I

 

HIPOTIROIDISM

... HIPOTIROIDÍSM s . n . Stare patologică datorită reducerii secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii ; hipotiroidie . [ Pr . : - ro - i

 

JAINISM

... JAINÍSM s . n . Religie și școală filozofică indiană , opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia , întemeiată în sec . VI a . Cr . [ Pr . : ja - i

 

LUSTRUITOR

... LUSTRUITÓR , - OÁRE , lustruitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care efectuează operația de lustruire . 2. S . n . Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat , cu mâner de lemn , care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele . [ Pr . : - tru - i

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>