Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VECHI
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 391 pentru VECHI.
STÁTER , stateri , s . m . Monedă de argint sau de aur la vechii greci și
STRELÍȚ , streliți , s . m . Pedestraș dintr - un corp special de infanterie din vechea Rusie , recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții
... uscare și lustruire capătă aspectul marmurei . 2. Material , sub formă de pastă , folosit pentru decorații arhitectonice , care se prepară dintr - un amestec de var stins vechi
... STUPÍLĂ , stupile , s . f . Amorsă specială întrebuințată la tunurile vechi
SUBCOMISÁR , subcomisari , s . m . Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului în vechea organizare a poliției ; gradul acestui funcționar . - Sub ^1 - + comisar ( după fr . sous -
SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;
SUBPREFÉCT , subprefecți , s . m . Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plăși sau a unui județ , ca ajutor al prefectului . - Sub ^1 - + prefect ( după fr . sous -
SUBPREFECTÚRĂ , subprefecturi , s . f . 1. Funcția de subprefect . 2. ( În vechea organizare administrativă ) Plasa administrată de un
... SUBSÓL , subsoluri , s . n . 1. Partea de pământ aflată sub suprafața solului ; totalitatea formațiilor geologice mai vechi decât pătura actuală de sol . 2. Totalitatea încăperilor dintr - o clădire situate , total sau parțial , sub nivelul solului . 3. Loc în partea de jos a ...
SUBZIDÍ , subzidesc , vb . IV . Tranz . A executa un element de construcție nou sub o zidărie veche , pentru a o consolida . - Sub ^1 - +
SULIȚÁȘ , sulițași , s . m . Ostaș , în vechea orgnizare a armatei , care purta suliță ; sulițar , lăncier . - Suliță + suf . -