Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TIMPUL

 Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 936 pentru TIMPUL.

DIACRONIE

... DIACRONÍE s . f . Evoluție , desfășurare istorică a unui fenomen ; metodă care studiază evoluția în timp

 

DIASTOLIC

DIASTÓLIC , - Ă , diastolici , - ce , adj . Care se referă la diastolă , care aparține diastolei ; care are loc în timpul diastolei . [ Pr . : di -

 

DIMINEAȚĂ

DIMINEÁȚĂ , dimineți , s . f . , adv . 1. S . f . Partea de la început a zilei ( din zori până la prânz ) . 2. Adv . ( În forma dimineața ) În timpul dimineții (

 

DINAINTEA

DINAÍNTEA prep . 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva , din sau în fața cuiva sau a ceva . 2. Din timpul care precedă , înainte de . . . Anii dinaintea erei noastre . - De ^4 +

 

DISCONTINUITATE

... DISCONTINUITÁTE , discontinuități , s . f . Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp

 

DISTRA

DISTRÁ , distrez , vb . I . 1. Refl . și tranz . A petrece sau a face pe cineva să - și petreacă timpul în mod agreabil ; a ( se ) înveseli , a ( se ) amuza . 2. Tranz . ( Rar ) A

 

DISTRIBUTIV

... sintagmele ) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric . Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp

 

DREPT

... linie dreaptă , fără ocol ; direct . Merge drept la birou . 2. ( Urmat de determinări locale , modale sau temporale ) Tocmai , exact . A ajuns drept la timp . D. S . n . 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr - un stat . Drept penal . 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul ...

 

DRIC

... la groapă ; car mortuar . 3. Fig . ( Pop . ) Punct culminant al zilei , al nopții , al unui anotimp ; punct culminant al unei acțiuni care se desfășoară în timp

 

DURABIL

... DURÁBIL , - Ă , durabili , - e , adj . Care durează ( de ) mult timp

 

DURATIV

DURATÍV , - Ă , durativi , - e , adj . ( Despre verbe ) Care arată că o acțiune durează , nu este momentană ; ( despre timpurile verbelor ) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare , nu este

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>