Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBĂ
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 392 pentru LIMBĂ.
SCUIPÁ , scúip , vb . I . 1. Intranz . A elimina din gură salivă , flegmă etc . cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii . 2. Tranz . A elimina ( ajutat de salivă ) un corp străin aflat sau introdus în gură . 3. Intranz . și tranz . Fig . A arunca ceva cu
... SECÚI , secui , s . m . Persoană care face parte dintr - o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le - a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s - a așezat alături ...
... SEMICÁLC , semicalcuri , s . n . ( Lingv . ) Cuvânt sau expresie în care o parte reprezintă un calc , iar cealaltă parte o formă deja existentă în limbă
... Ă , semiți , - te , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din grupul de popoare , apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic , din sud - vestul Asiei , nordul și estul Africii , căruia îi aparțin astăzi arabii , sirienii , evreii etc . 2. Adj . Care aparține semiților ...
SEMITOLOGÍE s . f . Știință care studiază cultura și limbile
SIBILÁNT , - Ă , sibilante , adj . Consoană sibilantă ( În sintagmele ) sau sunet sibilant ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară ; consoană șuierătoare sau
SINARMONÍSM s . n . ( Fon . ) Asimilare progresivă a vocalelor dintr - un cuvânt , întâlnită în limbile turco - tătare ; armonie
SINCRONÍE s . f . Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într - o anumită perioadei a istoriei unei
SINGULATÍV s . n . Sufix de singulativ ( Gram . ; în sintagma ) = sufix cu ajutorul căruia se formează , în unele limbi , singularul din tema de
SINOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii
SIROLOGÍE s . f . Studiu al limbii , istoriei și antichităților