Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GALBENĂ
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 381 pentru GALBENĂ.
STRÉCHE , streche , s . f . Nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice : a ) ( și în sintagma strechea vitelor ) insectă de mărimea unei albine , cu corpul păros , negru sclipitor , ale cărei larve trăiesc ca paraziți sub pielea vitelor cornute mari , hrănindu - se cu sângele lor ( Hypoderma bovis ) ; b ) ( și în sintagma strechea oilor ) insectă mare de culoare brună - cenușie , păroasă , care își depune larvele în nările oilor , de unde ajung în sinusurile frunții , producând moartea animalelor ( Oestrus ovis ) ; c ) ( și în sintagma strechea cailor ) insectă mare de culoare galbenă - brună , păroasă , care își depune ouăle pe corpul sau pe coama cailor , de unde larvele ajung în intestin ( Gastrophilus equi ) ; d ) insectă cu abdomenul oval , cu picioarele păroase , care își depune ouăle pe părul căprioarelor și al cerbilor ( Hypoderma diana și
STRÍGĂ , strigi , s . f . 1. ( În superstiții ) Ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici , ia mana de la vaci etc . 2. Pasăre răpitoare de noapte , de culoare galbenă - roșcată , cu pete brun - închis , care se hrănește mai ales cu șoareci ( Tyto alba guttata ) . 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi , asemănătoare cu un cap de mort , care zboară numai în amurg și care , când este prins , scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt ; cap - de - mort ( Acherontia
STRUNGHÍL , strunghili , s . m . ( Iht . ) Specie de guvid de culoare galbenă - brună ( Gobius melanostomus ) . - Et .
SULFÍNĂ , sulfine , s . f . Numele a două plante erbacee , melifere și medicinale , cu flori plăcut mirositoare , galbene ( Melilotus officinalis ) sau albe ( Melilotus albus ) . [ Var . : sulcínă s .
SUNĂTOÁRE s . f . Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite : a ) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor , cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi , cu flori galbene și cu miros neplăcut ( Crepis foetida ) ; b ) pojarniță ; c ) măselariță ; d )
SUSÁI s . m . Gen de plante erbacee din familia compozeelor , cu frunze sesile , cu flori galbene , a căror tulpină conține un suc lăptos (
SUSÁN s . m . 1. Plantă erbacee din țările calde , păroasă , cu frunze mari , dantelate și cu flori galbene , cultivată pentru semințele sale oleaginoase , comestibile ( Sesamum indicum ) . 2. Preparat dulce făcut din zahăr , miere și semințe de susan (
SUTÁȘ , sutași , s . m . 1. ( În antichitate , mai ales la romani ) Comandant peste o sută de ostași ; centurion . 2. ( În sec . XVII , în Țara Românească ) Membru al unei bresle fiscale care plătea , singur sau împreună cu alții , o dare anuală de o sută de galbeni . - Sută + suf . -
TÂLHĂREÁ , tâlhărele , s . f . ( Bot . ) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene , adesea roșietice în exterior , dispuse în capitule ( Lactuca sagittata ) . 2. Susai . 3. Salata - iepurelui . - Tâlhar + suf . -
TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -
TĂTĂÍȘ , tătăiși , s . m . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu frunze păroase și cu flori galbene - aurii ( Pulicaria dysenterica ) . [ Var . : tătăíșă s . f . ] - Et .