Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂ

 Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 3497 pentru FĂ.

VOINIC

VOINÍC , - Ă , voinici , - ce s . m . , adj . I. S . m . 1. Tânăr bine făcut , chipeș , curajos , viteaz , îndrăzneț . 2. Flăcău , fecior . 3. ( Înv . ) Soldat , ostaș . II. Adj . ( Despre oameni ) Bine făcut , robust , viguros ,

 

ZĂGAZ

ZĂGÁZ , zăgazuri , s . n . 1. Stăvilar , baraj . 2. Fig . Opreliște , îngrădire , piedică , obstacol . 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă ; braț derivat dintr - o apă curgătoare ; scoc . 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni ;

 

ZĂPĂCI

... ZĂPĂCÍ , zăpăcesc , vb . IV . Tranz . și refl . 1. A - și pierde sau a face să - și piardă facultatea de a judeca clar ; a ( se ) tulbura la minte , a ( se ) năuci , a ( se ...

 

ZBÂRCI

... ZBÂRCÍ^1 , zbârcesc , vb . IV . Refl . ( Despre piele ) A face zbârcituri ; a se strânge în cute , a face

 

ZDRĂNGĂNI

... din aceste materiale ) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva . 2. Tranz . A face să vibreze coardele unui instrument muzical ; ( depr . ) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde . [ Prez . ind . și : zdr ? ngăn . - Var ...

 

ZIDĂRIE

ZIDĂRÍE^2 , zidării , s . f . Meseria zidarului ; zidărit . - Zidar + suf . - ie . ZIDĂRÍE^1 , zidării , s . f . Lucrare de construcție făcută din zid ; parte a unei construcții făcută din zid ; p . gener . construcție . - Zid + suf . -

 

ÎMBĂIA

... ÎMBĂIÁ , îmbăiez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) scălda sau a ( se ) spăla ( în baie ) , a face

 

ÎMBĂTA

... ÎMBĂTÁ , îmb ? t , vb . I . 1. Refl . și tranz . ( fact . ) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție , a ( se ) ameți cu băutură ; a ( se ) chercheli , a ( se ) aghesmui ...

 

ÎMBELȘUGA

... ÎMBELȘUGÁ , îmbelșughez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A face

 

ÎMBIA

ÎMBIÁ , îmbíi , vb . I . Tranz . și refl . recipr . A ( se ) îndemna ( stăruitor ) să facă sau să primească ceva ; a ( se ) invita , a ( se )

 

ÎMBLĂTIT

... ÎMBLĂTÍT s . n . Îmblătire ; p . ext . timpul când se face

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>