Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHIMIC
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 516 pentru CHIMIC.
METILURÉE s . f . Substanță chimică cristalină folosită în sinteze
METÓL s . m . Substanță chimică de culoare albă , cristalizată , folosită ca developator
MICROANALÍZĂ , microanalize , s . f . Analiză chimică în care se lucrează cu cantități foarte mici de substanță , de ordinul miligramelor . [ Pr . : - cro -
MICROCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre cantități foarte mici de
... MICROELEMÉNT , microelemente , s . n . Element chimic care intră în compoziția hormonilor , a enzimelor , a fermenților etc . și care se găsește în cantități foarte mici în sol și ...
MICROREÁCȚIE , microreacții , s . f . Reacție chimică între cantități foarte mici de substanță . [ Pr . : - re - ac - ți -
MINERÁL , - Ă , minerali , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Corp solid , cu o anumită compoziție chimică , care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă , în componența rocilor și a minereurilor . 2. Adj . Care conține minerale ( 1 ) , care ține de minerale , privitor la minerale , de natura
MINERALIZÁȚIE , mineralizații , s . f . 1. Cantitate de substanțe minerale , de săruri etc . dizolvate într - o apă subterană . 2. Acumulare de substanțe minerale care se poate realiza , fie prin depuneri din soluții în crăpăturile , golurile și porii rocilor , fie prin înlocuirea chimică parțială sau totală a rocilor ; mineralizare (
MINERALOGÍE s . f . Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii , caracterelor morfologice , fizice și chimice ale mineralelor , precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor
MIRABILÍT s . m . ( Min . ) Sulfat de sodiu natural folosit în industria chimică , a sticlei
MIRÓS , mirosuri , ( 1 , 2 ) ( 3 ) miroase , s . n . l . Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv . 3. ( Mai ales la pl . ) Condiment , mirodenie . [ Acc . și :