Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘEZA
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 409 pentru AȘEZA.
SEMN , semne , s . n . 1. Tot ceea ce arată , ceea ce indică ceva . 2. Gest , mișcare care exprimă un gând , o intenție , o stare sufletească sau sugerează cuiva o acțiune . 3. Notă specifică , trăsătură distinctivă după care se recunoaște un lucru , o ființă ; semnalment ; însemnare făcută pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a - l deosebi de celelalte sau de a - l recunoaște . 4. Obiect așezat într - un loc sau într - un anumit fel pentru a marca sau a despărți ceva ; indicator . 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva după o atingere sau apăsare ; urmă , pată . 6. Unitatea dintre un sens și o indicație grafică . 7. Simbol , emblemă . 8. Tot ceea ce evocă o persoană , un lucru sau un fapt ;
... SERIÁ , seriez , vb . I . Tranz . A așeza în serii sau pe serii ; a clasa , a tria , a orândui mărfuri , obiecte etc . , dându - le un număr de ...
SÍLIȘTE , siliști , s . f . 1. Denumire dată în evul mediu , în țările române , locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat ; vatra satului . 2. ( Pop . ) Loc necultivat , bun pentru cultura cerealelor , sau loc plantat cu pomi ( în apropierea sau în vatra
SIMETRÍE , simetrii , s . f . 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta , pe această bază , anumite regularități ; proporționalitate , concordanță , armonie între părțile unui tot , între elementele unui ansamblu etc . ; distribuție egală , regulată , armonioasă a părților unui tot , a elementelor unui ansamblu ; corespondență exactă ( ca formă , poziție etc . ) între părțile ( opuse ale ) unui tot . 2. Spec . Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan , de o dreaptă sau de un punct ; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice ; proprietate a două figuri geometrice de a se suprapune
SMÂNTÂNÍCĂ , smântânici , s . f . 1. Diminutiv al lui smântână . 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri , cu flori galbene , plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod ( Gallium cruciata ) . - Smântână + suf . -
SORÍT^2 , - Ă , soriți , - te , adj . ( Pop . ) Însorit . - V. sori . SORÍT^1 , sorite , s . n . ( Log . ) Raționament compus dintr - o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor , concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului
SPĂTĂRÍE , spătării , s . f . 1. Demnitatea , rangul de ( mare ) spătar ^2 . 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat
SPLÁU , splauri , s . n . Extremitate a unei punți așezată pe piloți , care poate fi ridicată sau coborâtă după nivelul apei și pe care stă pescarul cu sacoviștea . - Et .
STÂNG , - Ă , stângi , adj . 1. ( Despre părți sau organe ale corpului ) Așezat în partea corpului în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi ( 1 ) ( când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă ) . 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid , a unei adunări , a unei organizații politice ; care se alătură unei astfel de
... STĂVÍ , stăvesc . vb . IV. Refl . ( Reg . ; mai ales în construcții negative ) . 1. A se așeza , a se stabili într - un loc ; a se aciua . 2. A se alege cu ceva , a putea ...
STABÍL , - Ă , stabili , - e , adj . 1. Care este bine așezat sau fixat , care nu se răstoarnă , care nu se clatină ; trainic , solid . 2. Care nu se schimbă , care nu fluctuează ; statornic ;