Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROPRIETATE

 Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 483 pentru PROPRIETATE.

OBCINĂ

ÓBCINĂ , obcini , s . f . Culme , coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri , versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți ; p . ext . ( reg . ) înălțime acoperită de pădure . [ Pl . și

 

OBLICITATE

... OBLICITÁTE s . f . Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață ; poziție ...

 

OCINĂ

... ÓCINĂ , ocini , s . f . ( Înv . și pop . ) Bucată de pământ moștenită ; moștenire , proprietate

 

ODOLEAN

ODOLEÁN , odoleni , s . m . Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari , trandafirii sau albe ( Valeriana ) , dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative ; valeriană ( Valeriana officinalis ) . [ Var . : odoleánă s . f . , hodoleán s .

 

OHABNIC

... OHÁBNIC , - Ă , ohabnici , - ce , adj . ( Înv . și pop . ; despre proprietate ) 1. Care nu poate fi înstrăinat ; inalienabil , de veci ; scutit de impozite și de prestații . 2. ( Despre proprietari ) Care stăpânește o moșie ohabnică ( 1 ) . ( Despre ...

 

ORTOGONALITATE

ORTOGONALITÁTE s . f . Proprietatea de a fi

 

OXIDANT

OXIDÁNT , - Ă , oxidanți , - te , adj . 1. Care are proprietatea de a oxida , care produce oxidare . 2. ( Biol . ) Oxidativ (

 

OXIDATIV

OXIDATÍV , - Ă , oxidativi , - e , adj . 1. Care are proprietatea de a oxida . 2. ( Biol . ) Care influențează arderile din organism ; oxidant ( 2 ) . - Oxida + suf . -

 

PĂTLAGINĂ

PĂTLÁGINĂ , pătlagini , s . f . Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale , dispuse în rozetă la baza tulpinii , cu flori grupate în spice , de culoare roz sau albăstrui , folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor ( Plantago ) ; plantă care aparține acestui

 

PALEOGEOFIZIC

PALEOGEOFÍZIC , - Ă , paleogeofizici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic . 2. Adj . Referitor la paleogeofizică ( 1 ) . [ Pr . : - le - o - ge -

 

PARALELISM

... PARALELÍSM , paralelisme , ( 2 ) s . n . 1. Proprietate a două drepte sau a două planuri de a fi paralele ( 1 ) ; stare a două sau a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>