Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN

 Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 622 pentru BUN.

IMPORTAȚIUNE

... IMPORTAȚIÚNE , importațiuni , s . f . ( Înv . ) Lucru , bun

 

IMPOSTOR

IMPOSTÓR , - OÁRE , impostori , - oare , s . m . și f . Persoană care caută să înșele , profitând de necunoștința sau de buna - credință a oamenilor ; șarlatan ,

 

IMPRIMATUR

IMPRIMÁTUR s . n . Autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură . - Cuv .

 

INALIENABIL

INALIENÁBIL , - Ă , inalienabili , - e , adj . ( Despre drepturi , bunuri ) Care , potrivit legii sau voinței părților , nu poate fi înstrăinat . [ Pr . : - li -

 

INALIENABILITATE

... INALIENABILITÁTE s . f . Calitate a unui drept sau a unui bun

 

INCESIBIL

INCESÍBIL , - Ă , incesibili , - e , adj . ( Jur . ; despre bunuri ) Care nu poate fi

 

INCESIBILITATE

... INCESIBILITÁTE s . f . ( Jur . ) Calitate a unui bun

 

INCOMESTIBIL

... INCOMESTÍBIL , - Ă , incomestibili , - e , adj . Care nu este bun

 

INDECENȚĂ

INDECÉNȚĂ , indecențe , s . f . Lipsă de decență , de bună - cuviință ; vorbă , faptă , purtare necuviincioasă ; necuviință ,

 

INDISPOZIȚIE

INDISPOZÍȚIE , indispoziții , s . f . 1. Lipsă de voie bună , de dispoziție ; supărare , mâhnire ( trecătoare ) . 2. Stare a celui ușor bolnav ; boală ușoară . [ Var . : indispozițiúne s .

 

INDISPUNE

INDISPÚNE , indispún , vb . III . Tranz . și refl . A ( - și ) strica buna dispoziție ; a ( se ) supăra , a ( se ) mâhni ( în mod trecător ) , a ( se ) întrista . [ Perf . s . indispusei , part .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>