Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNA

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 322 pentru UNA.

VĂRSĂTOR

... VĂRSĂTÓR , - OÁRE , vărsători , - oare , adj . , s . m . art . I. Adj . Care varsă . II. S . m . art . Una

 

VALȚ

... VALȚ ^2 s . n . v . vals . VALȚ ^1 , valțuri , s . n . Mașină sau instalație formată din una sau mai multe perechi de cilindri grei , dispuși paralel și având rotire inversă unul față de celălalt , folosită la prelucrarea prin deformare plastică a ...

 

VELUR

... VELÚR , s . n . 1. Catifea . 2. Piele tăbăcită de taurine , scămoșată pe una

 

VERBINĂ

VERBÍNĂ , verbine , s . f . Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate , ascuțite la vârf și acoperite cu peri , cu flori roșii , albe , purpurii sau liliachii ; vervenă ( Verbena ) ; plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau

 

VERDE

... necopt . 4. ( Despre piei ) Care nu a fost prelucrat , tăbăcit ; brut . II. Adj . Fig . ( Despre oameni ) Voinic , viguros ; curajos , îndrăzneț . III. S . n . Una

 

VILBROCHEN

... VILBROCHÉN , vilbrochenuri , s . n . ( Tehn . ) Arbore al unui motor , cu unul sau cu mai multe coturi , antrenat prin una sau mai multe biele într - o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism ( cu pistoane ) ; arbore cotit . [ Pl . și vilbrochene ] - După fr . vilebrequin ...

 

VIOARĂ

... VIOÁRĂ^3 , viori , s . f . Instrument muzical alcătuit dintr - o cutie de rezonanță , având întinse pe una din fețe patru coarde , care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite ; violină , scripcă . [ Pr . vi - oa - - Pl . și : vioare ] VIOÁRĂ^2 ...

 

Z

... Z s . m . invar . A treizeci și una

 

ZĂVELCĂ

... ZĂVÉLCĂ , zăvelci , s . f . Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare , cu dungi sau brodate cu flori , care se poartă una

 

ZAHARURI

... ZAHÁRURI s . n . pl . Nume generic dat substanțelor organice care formează ( alături de albuminoide și de grăsimi ) una

 

ZBURĂTOR

ZBURĂTÓR , - OÁRE , zburători , - oare , adj . , s . m . , s . f . I. Adj . 1. Care zboară ; care poate să zboare . 2. Care plutește în aer ( purtat de vânt ) . II. S . m . 1. Aviator . 2. ( În mitologia populară ) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile ; ( în literatura romantică ) personificarea dorului de bărbatul iubit întruchiparea idealizată a iubitului . 3. Numele uneia dintre pânzele catargului ; verga care susține această pânză . III. S . f . 1. Pasăre ; animal ( care zboară ) . 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu florile roșii - purpurii , cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși , folosită în medicina populară ( Epitobium angustifolium ) . - Zbura + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>