Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 8917 pentru UN.
... sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă . 2. ( Reg . ) Deschizătură în formă de fereastră într - un perete , în special în peretele podului ; tăblie de lemn care închide această deschizătură . 3. ( Înv . ) Ușă la trăsură ; portieră a unui cupeu . - Et ...
... în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia . 3. ( Med . ; în sintagma ) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într - un punct oarecare al intestinului ; obstrucție intestinală , încurcătură de mațe . 4. ( Fon . ) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator ( prin apropierea buzelor , a limbii ...
OCULTÁȚIE , ocultații , s . f . 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc . 2. ( Mar . ) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui
OGÍVĂ , ogive , s . f . 1. Sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice , format din intersecția a două arcuri de cerc dispuse diagonal , care formează osatura unei bolți . 2. Partea anterioară a unui proiectil de artilerie , a unei bombe sau a unei rachete , având formă
... OPRITÓR , - OÁRE , opritoare , s . n . , opritori , s . f . I. Subst . Ceea ce împiedică , stăvilește ceva . 1. S . f . Frână formată dintr - un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn , cu un cârlig sau cu o talpă de oțel , care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți ... a vehiculului , la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui . 3. S . f . ( Reg . ) Stăvilar , zăgaz , dig . 4. S . f . Plasă întinsă pe un semicerc , cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă . 5. S . f . Fiecare dintre parii care ...
ORB ^1 s . n . ( În sintagma ) Orbul găinilor ( sau găinii ) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui ; p . ext . miopie . ORB ^2 , OÁRBĂ , orbi , oarbe , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Lipsit de simțul văzului , care nu vede ( deloc ) . 2. Fig . Care nu admite alte păreri , 3. Fig . Care pare să acționeze fără discernământ ; a cărui rațiune e întunecată , tulburată de o pasiune , lipsit de clarviziune ; p . ext . de temut , fioros . 4. Fig . Lipsit de lumină ; întunecos , întunecat . 5. ( În sintagmele ) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete , de forma unei ferestre , făcută cu scop arhitectonic . Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se montează parchetul . Cartuș orb = cartuș fără proiectil , folosit la exerciții , la parade , la demonstrații etc . Cameră oarbă = cameră fără ferestre , destinată unor scopuri speciale ( în fizică , în medicină etc . ) . Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la
... ÓRGĂ , orgi , s . f . 1. Instrument muzical complex , al cărui mecanism se compune dintr - un sistem de tuburi sonore , puse în acțiune cu ajutorul unor pedale , al unei claviaturi și al unor manete de registru , prin care trece aerul suflat ...
ORNAMÉNTICĂ s . f . 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată . 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil . 3. ( Muz . ) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică
OSATÚRĂ , osaturi , s . f . 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat ; schelet , osărie . 2. Schelet de rezistență al unei construcții , al unei mașini , al unei nave
PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;
PAC ^2 , pacuri , s . n . ( Reg . ) Pachet ( de tutun ) ; legătură ; ghem ^1 PAC ^1 interj . 1. ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură , de căderea unui obiect , de detunătura unei arme etc . 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea , caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări , al unei acțiuni etc . -