Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPRAFAȚĂ
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 560 pentru SUPRAFAȚĂ.
... LIVÁDĂ , livezi , s . f . 1. Suprafața de teren plantată cu pomi fructiferi . 2. Întindere de pământ pe care se lasă să crească iarba pentru cosit sau pentru pășunat . [ Var . : ( reg . ) livéde ...
LÚCIU , - IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței unui solid , datorit reflexiei luminii ; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de
LUMÍNĂ , lumini , s . f . I. 1. Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente ( cu sau fără flacără ) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc ; efectul acestei radiații . 2. Izvor , sursă de lumină ( I 1 ) . 3. ( Și în sintagma lumina ochiului ) Pupilă ; p . ext . ochi , privire . II. Fig . Ceea ce aduce claritate în mintea omenească ; învățătură , cultură , educație . III. 1. Distanța liberă dintre fețele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre fețele interioare opuse ale unui gol . 2. ( Înv . ; urmat de determinări ) Suprafață . 3. Stăvilarul morii . [ Pl . și : ( înv . ) lumine ] - Probabil din lume ( înv . ) "
LUMINÍȘ , luminișuri , s . n . 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri ; poiană , colnic . 2. Porțiune de cer senin . 3. ( Rar ) Lumină ( I 1 ) . - Lumină + suf . -
LUNECÁ , lúnec , vb . I . 1. Intranz . A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ; p . ext . a cădea . 2. Intranz . A se mișca , a se deplasa cu ușurință , lin , fără zgomot ; a se strecura ușor . 3. Refl . Fig . ( Înv ) A se lăsa ispitit , a se amăgi , a se înșela ; a
... LUSTRUÍ , lustruiesc , vb . IV . Tranz . A da lustru ^1 ( prin frecare ) , a face să lucească , să sclipească suprafața
... MĂNGĂLĂU , măngălaie , s . n . ( Reg . ) Obiect de lemn , lung ( și dreptunghiular ) , cu suprafața
MĂRGINÍ , mărginesc , vb . IV . 1. Tranz . A forma limitele , marginile unui lucru , unei suprafețe etc . , a contura un lucru , o suprafață , a încadra , a delimita . 2. Tranz . și refl . A ( se ) limita , a ( se ) reduce , a ( se ) restrânge , a ( se ) rezuma . 3. Tranz . ( Înv . ) A ține sub pază , a fixa cuiva domiciliu forțat ; a
MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci
... și care ies din pănuși în formă de smoc . 3. Compuse : ( Bot . ) mătasea - broaștei = denumire dată unor alge verzi , filamentoase , care formează mase plutitoare la suprafața
... MADRIÉRĂ , madriere , s . f . ( Mar . ) Scândură groasă care formează suprafața