Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R������S

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 481 pentru R������S.

RĂSĂRI

RĂSĂRÍ , răsár , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre aștri ; la pers . 3 ) A apărea pe cer , a se ivi la orizont . 2. ( Despre plante ; la pers . 3 ; adesea fig . ) A încolți , a ieși din pământ . 3. A se ivi ( din depărtare ) , a apărea ( pe neașteptate ) . 4. A ieși în evidență , a se ridica deasupra celor dimprejur . 5. ( Despre copii ) A crește . 6. ( Înv . ) A se ridica , a sări brusc ( în picioare ) ; a

 

RĂSĂRIRE

RĂSĂRÍRE , răsăriri , s . f . Acțiunea de a răsări și rezultatul ei . - V.

 

RĂSĂRIT

RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele ; est . 3. Țară , ținut așezat în direcția răsăritului ( 2 ) față de un punct de reper dat ; orient ; ( colectiv ) popoarele dintr - un astfel de ținut sau dintr - o astfel de

 

RĂSĂRITEAN

RĂSĂRITEÁN , - Ă , răsăriteni , - e , adj . De la răsărit ^1 , situat la răsărit ^

 

RĂSĂRITOR

RĂSĂRITÓR , - OÁRE , răsăritori , - oare , adj . ( Rar ; despre aștri ) Care răsare , care este în curs de a răsări . - Răsări + suf . -

 

RĂSȘTI

RĂSȘTÍ , răsștíu , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A ști sau a cunoaște foarte bine . - Răs - +

 

RĂSALALTĂIERI

RĂSALÁLTĂIERI adv . În cursul zilei care precedă pe cea de altaltăieri . [ Pr . - tă - ieri ] - Răs - +

 

RĂSCOALĂ

RĂSCOÁLĂ , răscoale , s . f . 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate ; revoltă , răzmeriță . 2. Fig . Zarvă ,

 

RĂSCROIALĂ

RĂSCROIÁLĂ , răscroieli , s . f . Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei ; tăietură adâncită în croiala unei haine , în special la mâneci și la gât ;

 

RĂSCROITURĂ

RĂSCROITÚRĂ , răscroituri , s . f . Răscroială . [ Pr . : - cro - i - ] - Răscroi + suf . -

 

RĂSCULĂTOR

RĂSCULĂTÓR , răsculători , s . m . ( Înv . ) Persoană care se răscoală sau care îndeamnă la răscoală ; răzvrătit . - Răscula + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>