Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru II

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 1630 pentru II.

ȘUIERĂTURĂ

... ȘUIERĂTÚRĂ , șuierături , s . f . Șuierat ^1 , șuier . [ Pr . : șu - ie

 

ȘUIERA

... unui instrument special . 4. ( Despre unele animale , păsări , insecte ; la pers . 3 ) A scoate un sunet sau un țipăt ( ascuțit ) specific . [ Pr . : șu - ie

 

ȘUIERARE

... ȘUIERÁRE , șuierări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a șuiera și rezultatul ei . [ Pr . : șu - ie

 

ȘULERIE

... ȘULERÍE , șulerii , s . f . ( Reg . ) Înșelătorie la jocul de cărți ; trișare . - Șuler + suf . - ie

 

ȘURUBĂRIE

... ȘURUBĂRÍE^2 , șurubării , s . f . ( Fam . ) Șmecherie , șiretlic , chițibușărie , tertip . - Șurubar + suf . - ie

 

ȚANȚOȘIE

... ȚANȚOȘÍE s . f . ( Rar ) Mândrie , semeție , îngâmfare , fudulie . - Țanțos + suf . - ie

 

ȚARĂ

ȚÁRĂ , țări , s . f . I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într - un stat ; p . ext . stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3. Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I 1 ) ; popor ; națiune ; p . ext . oameni , lume . 2. ( Înv . ) Populație de la sate ; țărănime . [ Var . : ( înv . ) țeáră s .

 

ȚESĂTORIE

... ȚESĂTORÍE , țesătorii , ( 2 ) s . f . 1. Arta , meșteșugul țesutului . 2. Atelier , fabrică unde se fac diferite țesături . - Țesător + suf . - ie

 

ȚESE

ȚÉSE , țes , vb . III . 1. Tranz . A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut , trecând cu suveica bătătura prin urzeală , pentru a face o țesătură . 2. Tranz . A cârpi un ciorap , o haină etc . , făcând cu acul o cusătură specială . 3. Tranz . ( Despre păianjeni ) A - și face pânza . 4. Refl . recipr . Fig . A se încrucișa , a se întretăia ( ca firele unei urzeli ) . 5. Tranz . Fig . A pune la cale , a urzi o intrigă , un complot etc . ; a

 

ȚIGĂNIE

... un loc ; țigănime ; p . ext . cartier într - o localitate în care locuiesc țigani . 2. Fig . Faptă , manieră condamnabilă . 3. Fig . Gălăgie , hărmălaie , scandal . - Țigan + suf . - ie

 

ȚIGAN

ȚIGÁN , - Ă , țigani , - e , s . m . , adj . I. S . m . 1. Persoană ce face parte dintr - o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei , trăind în unele părți încă în stare seminomadă . 2. Epitet dat unei persoane brunete . 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele . II. Adj . ( Rar )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>