Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELE
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 1012 pentru CELE.
... la piciorul calului . 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice . 9. ( În sintagmele ) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui , formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare , vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare . Coroana boreală = Numele unei constelații ( circulare ) din emisfera boreală ...
COTÍGĂ , cotigi , s . f . 1. Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare . 2. Fiecare dintre cele două roți , de mărime inegală , legate între ele printr - o osie , pe care se reazemă grindeiul plugului ; teleagă , rotilă , [ Var . : cotiúgă s .
COTILEDÓN , cotiledoane , s . n . 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire . 2. ( Anat . ) Fiecare dintre cei doi lobi ai
CRĂNȚĂNÍ , crănțănésc , vb . IV . Intranz . 1. A face zgomot , rozând cu dinții ceva uscat sau tare ; a ronțăi . 2. ( Despre foarfece ) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele . - Cranț + suf . -
CREÁSTĂ , creste , s . f . 1. Excrescență cărnoasă , de obicei roșie și dințată , sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări . 2. Partea cea mai de sus a unui munte , a unei case , a unui copac , a unui val de apă etc . 3. Coamă de acoperiș . 4. ( În sintagma ) Creasta de taluz = linia de intersecție dintre fața unui taluz și suprafața terenului natural sau a platformei unui
CRÍLĂ , crile , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui năvod . 2. ( Reg . ) . Cârd , droaie de copii sau de
CRÍMĂ , crime , s . f . Infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari ; spec .
CROÍ^2 , croiesc , vb . IV . 1. Tranz . A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil , pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect . 2. Tranz . A plănui , a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații , de planuri etc . ; a începe un lucru sau o lucrare . 3. Tranz . A desfunda , a deschide un drum , o șosea etc . , înlăturând obstacolele . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A lovi , a bate un animal sau un om ( făcându - i dungi sau vânătăi pe piele ) . 5. Intranz . Fig . ( Fam . ; în expr . ) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă ( spre a scăpa de o primejdie ) . CROI ^1 , croiuri , s . n . Croială (
CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...
CRUCIÁDĂ , cruciade , s . f . Fiecare dintre cele opt expediții cu caracter militar , întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către seniorii din Europa occidentală în perioada dintre 1096 și 1270 și care , sub pretextul eliberării mormântului lui Cristos de la Ierusalim de sub ocupația musulmanilor , urmăreau , de fapt , o expansiune teritorială , economică și politică ; p . gener . orice expediție militară împotriva unor eretici sau adepților altor religii în evul mediu . [ Pr . : - ci - a - . - Var . : cruciátă s .
CUȚÍT , cuțite , s . n . 1. Instrument de tăiat , format dintr - o lamă metalică și dintr - un mâner , având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie , în atelier etc . 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte . 3. Piesă principală a cântarului , sensibilă la cea mai ușoară atingere , care indică greutatea unui corp . 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare , care realizează o legătură electrică . 5. ( Zool . : în sintagma ) Cuțit - de - mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag , care trăiește în Marea Neagră ( Solen marginatus ) . - Probabil lat . acutitus ( < acutire <