Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUI

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 535 pentru ALCĂTUI.

MICROCRISTALIN

MICROCRISTALÍN , - Ă , microcristalini , - e , adj . ( Despre agregatele mineralelor și structura rocilor ) Care este alcătuit din cristale

 

MICRONUCLEU

MICRONUCLÉU , micronuclee , s . n . Nucleul mic al celulei care alcătuiește corpul unui

 

MIM

MIM , mimuri , ( 1 ) s . n . , mimi , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Scurtă comedie la greci și la romani , alcătuită din scene simple . 2. S . m . Actor de

 

MIRIAPOD

MIRIAPÓD , miriapode , s . n . ( La pl . ) Clasă de animale inferioare , cu corpul alcătuit din segmente sau din inele și cu multe perechi de picioare ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă . [ Pr . : - ri -

 

MITOCONDRIE

MITOCONDRÍE , mitocondrii , s . f . ( Biol . ) Organit citoplasmatic la plante și animale alcătuit din proteine , lipide și enzime care asigură celulei energia

 

MIXT

MIXT , - Ă , micști , mixte , adj . , s . f . pl . 1. Adj . Alcătuit din elemente deosebite ( ca natură , origine , funcție etc . ) ; 2. S . f . pl . Produse miniere naturale constituite din mai multe minerale concrescute , care trebuie sfărâmate în vederea separării substanțelor

 

MOBILIAR

MOBILIÁR , - Ă , mobiliari , - e , adj . ( Jur . ) Alcătuit din bunuri mobile , care se referă la bunuri

 

MOD

MOD , moduri , s . n . 1. Fel de a fi , de a se manifesta al cuiva sau a ceva ; fel în care se efectuează ceva ; cale , procedeu , metodă . 2. Categorie gramaticală specifică verbului , prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie . 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală , determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul

 

MOLASĂ

MOLÁSĂ , molase , s . f . ( Geol . ) Conglomerat slab consolidat alcătuit de obicei din gresie feldspatică și ciment

 

MONADĂ

MONÁDĂ , monade , s . f . 1. Termen ( folosit în filozofia lui Leibniz ) pentru a desemna cea mai simplă unitate indivizibilă din care ar fi alcătuită lumea . 2. Organism inferior , microscopic , unicelular , care face trecerea de la plante la animalele cele mai

 

MONOCOTILEDONAT

MONOCOTILEDONÁT , - Ă , monocotiledonați , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre plante ) Al cărei embrion are un singur cotiledon ; monocotiledon . 2. S . f . ( La pl . ) Clasă de plante superioare erbacee , rar lemnoase , cu frunze care prezintă nervuri paralele , cu flori compuse din trei sau șase elemente și cu embrionul alcătuit dintr - un singur cotiledon ; ( și la sg . ) plantă din această

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>