Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AERE

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 322 pentru AERE.

VENTILAȚIE

VENTILÁȚIE , ventilații , s . f . 1. Împrospătare a aerului ( viciat ) dintr - un spațiu închis ; ventilare , aerație . 2. Sistem , aparat , instalație pentru realizarea ventilației (

 

VENTUZĂ

VENTÚZĂ , ventuze , s . f . 1. Organ în formă de disc al unor animale ( acvatice ) , care le permite să se fixeze pe diferite corpuri . 2. Pahar special de sticlă , cu marginea superioară puțin răsfrântă , care se aplică ( prin crearea de vid în interior ) pe pielea unui bolnav , pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui ( în scop curativ ) . 3. Aparat în formă de clopot , cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într - o

 

VICIA

VICIÁ , viciez , vb . I . Tranz . 1. A strica , a altera puritatea aerului . 2. ( Jur . ) A face ca un act , o clauză etc . să fie nule , defectuoase . [ Pr . : - ci -

 

VICIAT

... VICIÁT , - Ă , viciați , - te , adj . 1. ( Despre aer ) Devenit impropriu pentru respirație ; stricat , infectat , alterat . 2. ( Jur . ; despre acte , dispoziții , etc . ) Care a devenit nul ( din cauza unor vicii ) . [ Pr . : - ci ...

 

VID

... VID , - Ă , vizi , vide , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre un spațiu ) Care nu conține nimic ; care nu conține aer sau alt gaz ; care nu este ocupat , locuit ; pustiu . 2. S . n . Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt ...

 

VOCALĂ

... VOCÁLĂ , vocale , s . f . ( Fon . ) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer

 

ZBOR

... n . ( Înv . și reg . ) Bâlci , târg anual , iarmaroc ; p . ext . piață publică . ZBOR ^1 , zboruri , s . n . 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări , a unei insecte , a unui obiect etc . cu ajutorul aripilor și a căror sustentație ...

 

ZBURĂTOR

... ZBURĂTÓR , - OÁRE , zburători , - oare , adj . , s . m . , s . f . I. Adj . 1. Care zboară ; care poate să zboare . 2. Care plutește în aer ( purtat de vânt ) . II. S . m . 1. Aviator . 2. ( În mitologia populară ) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele ...

 

ZBURĂTURI

ZBURĂTURÍ , zburăturesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Rar ) A străbate aerul ; a zbura . 2. Tranz . și intranz . ( Pop . ) A zburătăci ( 1 ) . [ Var . : zburătorí vb .

 

ZEPPELIN

ZEPPELÍN , zeppeline , s . n . Navă aeriană dirijabilă de mari dimensiuni , construită din metal , cu numeroase compartimente umplute cu hidrogen sau cu alt gaz mai ușor decât aerul ;

 

ZMEU

... de dragoste . II S . n . Jucărie făcută dintr - un dreptunghi de hârtie , pânză etc . fixat pe un schelet ușor de lemn , care se ridică în aer

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>