Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

LINIE

LÍNIE , linii , s . f . 1. Trăsătură simplă și continuă ( de forma unui fir ) făcută pe o suprafață cu tocul , cu creta , cu creionul etc . 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită , o direcție sau leagă ( pe o hartă , pe un plan etc . ) diferite puncte în spațiu . 3. ( Fam . ) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru ; liniuță . 4. Riglă . 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești , egală cu a zecea parte dintr - un deget . 6. ( În loc . ) În linie = în șir drept , în rând , în aliniere . 7. ( Livr . ) Rând de cuvinte într - o pagină scrisă . 8. Succesiune , serie a strămoșilor sau a descendenților ; filiație . 9. Sistem ( sau parte a unui sistem ) de fortificații , de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu , a unui punct strategic etc . 10. ( Adesea urmat de determinări care arată felul ) Ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile , tramvaiele sau metrourile ; porțiune delimitată dintr - o asemenea rețea . 11. Itinerar , traseu ( al unui serviciu de transport ) . 12. Ansamblu de fire , de cabluri etc . care fac legătura între două sau mai multe puncte . 13. ( ...

 

LIRĂ

LÍRĂ^2 , lire , s . f . Numele mai multor unități monetare principale întrebuințate în diferite țări și epoci . LÍRĂ^1 , lire , s . f . 1. Instrument muzical rudimentar , format dintr - o cutie de rezonanță , două brațe în formă de coarne și mai multe coarde , folosit , în antichitate , mai ales la acompaniere , când se recitau poeme . 2. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera boreală ; Ciobanul - cu - Oile , Oierul . 3. ( În sintagma ) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră ^1 ( 1 ) sau de buclă , care permite dilatarea unei conducte pentru fluide

 

LITERATURĂ

LITERATÚRĂ , literaturi , s . f . 1. Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba ; beletristică . 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci , ale unei țări , ale unui grup social etc . 3. Totalitatea operelor scrise care se referă la un anumit domeniu ( al cunoașterii ) Literatură muzicală . 4. Totalitatea lucrărilor cu privire la o anumită problemă , la un anumit subiect ;

 

LIVRĂ

LÍVRĂ , livre , s . f . 1. Unitate de măsură pentru greutăți , de aproximativ 0 , 500 kg , folosită în special în țările anglo - saxone . 2. Veche monedă

 

LOCALIZAT

LOCALIZÁT , - Ă , localizați , - te , adj . 1. Care este fixat într - un anumit loc , limitat pe un anumit spațiu . 2. ( Despre opere literare ) Adaptat la specificul local , la condițiile istorice , culturale , sociale ale unei

 

LOCUITOR

... LOCUITÓR , - OÁRE , locuitori , - oare , s . m . și f . Persoană care are domiciliul obișnuit într - un loc determinat ( într - un oraș , într - o regiune , într - o țară

 

LOGOFĂT

LOGOFĂT , logofeți , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români , membru al sfatului domnesc ; persoană care deținea acest titlu . 2. ( Înv . ) Secretar , scriitor într - o cancelarie ; grămătic , diac , pisar , copist . 3. Vătaf ( la o moșie

 

LOVI

LOVÍ , lovesc , vb . IV . 1. Tranz . , intranz . și refl . A ( se ) atinge cu putere , a ( se ) izbi . 2. Tranz . și refl . A ( se ) atinge ( fără violență ) . 3. Refl . A da peste o piedică , a se împiedica , a se izbi de . . . 4. Tranz . A izbi drept în țintă cu un proiectil , cu o săgeată etc . 5. Refl . recipr . ( Înv . ; despre țări , terenuri etc . ) A se învecina . 6. Tranz . ( Despre stări fiziologice , boli etc . ) A veni brusc asupra cuiva , a cuprinde , a apuca , a copleși . 7. Refl . recipr . ( Înv . ) A se asemăna , a se potrivi . 8. Tranz . ( Înv . ) A

 

LUDE

LÚDE s . f . Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească , alcătuită dintr - un număr variabil de

 

LUFĂ

LÚFĂ , lufe , s . f . Plantă anuală din familia cucurbitaceelor , originară din India , cu tulpina lungă , cu numeroase flori galbene și cu fructul de formă alungită care , în unele țări ( China , Japonia etc . ) , se consumă ca legumă sau , după uscare , se folosește ca burete de baie și în industria celulozei ( Luffa

 

MĂTUROI

... MĂTURÓI , măturoaie , s . n . Augmentativ al lui mătură ( 1 ) ; mătură mare ; spec . mătură de nuiele ( folosită la țară

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>