Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 8932 pentru M.
MĂSLÍNĂ , măsline , s . f . Fructul măslinului , comestibil , de culoare brună - verzuie , foarte bogat în ulei ;
MĂSLUIÁLĂ , măsluieli , s . f . ( Rar ) Măsluire . [ Pr . : - lu - ia - ] - Măslui + suf . -
MĂSORÍȘTE , măsoriști , s . f . ( Înv . ) Măsurare , măsurătoare . - Măsura + suf . -
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MĂSURĂTOÁRE , măsurători , s . f . Măsurare , determinare . - Măsurat ^1 + suf . -
MĂTĂCIÚNE , mătăciuni , s . f . v .
MĂTĂHÚIE , mătăhui , s . f . ( Reg . )
MĂTĂSÓS , - OÁSĂ , mătăsoși , - oase , adj . Moale , neted și lucios ca mătasea ( 1 ) . - Mătase + suf . - �
MĂTĂÚZ , mătăuze , s . n . Mănunchi de busuioc , cu care preotul stropește cu agheasmă ; sfeștoc ,
MĂZĂRÁT , - Ă , măzărați , - te , adj . ( Despre grâu ) Cu bobul mare ca mazărea ;
MĂZĂRÍCHE s . f . I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor : a ) plantă agățătoare cu frunze perechi , terminate cu un cârcel , și cu flori roșii , galbene sau violete ( Vicia dumetorum ) ; b ) Plantă cu flori de culoare violet - deschis , cu frunze terminate printr - un vârf țepos ( Vicia lathyroides ) ; c ) borceag ; d ) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă ( Vicia villosa ) ; e ) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă ( Vicia pannonica ) ; f ) bob ^1 . II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață , care cade în timpul iernii . III. ( Med . ) Cisticercoză . [ Var . : ( reg . ) măzeríche s .