Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUNCȚIE
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 395 pentru FUNCȚIE.
... PUPÍLĂ , pupile , s . f . 1. Deschizătură rotundă din mijlocul irisului , prin care se face adaptarea vederii în funcție de luminozitate , de distanță etc . ; lumina ochiului . 2. ( Fiz . , în sintagmele ) Pupilă de intrare = deschidere reală sau o imagine a sa care limitează ...
... de îmbrăcăminte sau de încălțăminte . 10. Tranz . A suporta cheltuielile , grija cuiva ; a întreține . 11. Tranz . A deține o funcție , un post , un titlu . 12. Tranz . A întreține , a duce , a susține . 13. Tranz . ( Despre obiecte ) A avea ...
... decide , a hotărî , a porunci . 4. ( Înv . ) A numi pe cineva într - o slujbă ; a repartiza într - o funcție
RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;
RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...
RÁȚIE , rații , s . f . 1. Cantitate de hrană pe care trebuie să o consume un om sau un animal într - un timp determinat și care conține toate substanțele necesare desfășurării funcțiilor vitale ale organismului . 2. Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul
RABINÁT s . n . Calitatea de rabin , funcția de
... RACLÓR , racloare , s . n . 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor , fără scoaterea din funcție
RANG , ranguri s . n . 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într - o ierarhie administrativă , bisericească , militară sau diplomatică după criteriul importanței , funcției etc . ; treaptă într - o ierarhie . 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într - un șir . 3. ( Franțuzism înv . ) Șir de
REANIMÁ , reaním , vb . I . Tranz . ( Adesea fig . ) A readuce la viață , a restabili ( prin diverse mijloace terapeutice ) funcțiile vitale ale organismului ; a reînsufleți , a da vigoare . [ Pr . : re - a - ] - Re ^1 - + anima ( după fr .
... m . și f . ( Înv . ) Persoană care urma să fie primită ( în mod solemn ) într - o societate constituită : p . ext . persoană desemnată pentru un titlu , o funcție