Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 459 pentru CONSTA.
OBSERVÁRE , observări , s . f . 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei . 2. ( Mil . ) Cercetare , supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui , cu ochiul liber sau cu aparate optice , în scopul obținerii unor date . 3. Prima fază a cercetării statistice , care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități
OFENSÍVĂ , ofensive , s . f . Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei , constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl
ÓINĂ s . f . Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare , o echipă aflându - se " la bătaie " , pe linia de așteptare , și cealaltă " la prindere " , în câmpul de joc , tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător , pentru a o trimite în terenul adversarului . - Et .
ONANÍE^2 s . f . Anomalie sexuală care constă în obținerea orgasmului prin autoexcitație ( de obicei manuală ) ; masturbație , onanism , malahie . ONÁNIE^1 , onanii , s . f . ( Reg . ) Om urât , slut , pocitanie ; arătare - Et .
OPOTERAPÍE s . f . Tratament aplicat în diferite boli care constă în administrarea de sucuri , extracte sau pulberi de țesuturi , de organe sau de glande endocrine ;
ORGANOGÉN , - Ă , organogeni , - e , adj . 1. ( Despre elemente chimice ) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor . 2. ( Despre minerale , roci , minereuri , formații geologice ) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale ; care s - a format sub acțiunea
ORGANOTERAPÍE , organoterapii , s . f . Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine ;
... ORGÁNUM s . n . Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte , care consta
OSTEÍTĂ , osteite , s . f . Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a unui os . [ Pr . : - te -
OSTEOSINTÉZĂ , osteosinteze , s . f . Intervenție chirurgicală care constă în reunirea și imobilizarea fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice . [ Pr . : - te -
OSTINÁTO s . n . ( Muz . ) Procedeu care constă în revenirea stăruitoare a unui motiv melodic sau ritmic , însoțit de fiecare dată de alte motive . - Cuv .