Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VÂNĂTOARE

 Rezultatele 31 - 39 din aproximativ 39 pentru VÂNĂTOARE.

SAFARI

... SAFÁRI s . n . Expediție de vânătoare

 

SCOICĂ

... clădire . 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze . 5. ( La armele de vânătoare

 

SETER

... SÉTER , seteri , s . m . Rasă de câini de vânătoare

 

TRUBACI

... TRUBÁCI , trubaci , s . m . ( Înv . ) Trâmbițaș ( la vânătoare

 

VÂNĂTOR

VÂNĂTÓR , vânători , s . m . 1. Persoană care vânează , care practică vânătoarea . 2. Soldat dintr - o veche unitate militară ( formată din pedestrași și călărime ) . 3. ( În sintagma ) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit , echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni

 

VÂNĂTORESC

... VÂNĂTORÉSC , - EÁSCĂ , vânătorești , adj . Care aparține vânătorii sau vânătorului , privitor la vânătoare

 

VÂNĂTORIE

... VÂNĂTORÍE s . f . ( Rar ) Vânătoare

 

VÂNARE

... VÂNÁRE , vânări , s . f . ( Rar ) Faptul de a vâna ; vânătoare

 

VÂNAT

... VÂNÁT , vânaturi , s . n . 1. Vânătoare

 

<<< Anterioarele