Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TURCIT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 65 pentru TURCIT.

MARGHILOMAN

MARGHILOMÁN , marghilomane , s . n . Cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac ; o anumită cantitate din acest fel de cafea . [ Var . : ( rar ) marghilománă s .

 

MEHTER

MEHTÉR , mehteri , s . m . ( Turcism înv . ) Muzicant într - o fanfară (

 

METERHANEA

METERHANEÁ , meterhanele , s . f . ( Înv . ) Muzică turcească în care predominau tobele ; p . restr .

 

MISIR

MISÍR , misiri , s . m . 1. ( Pop . ) Cal de rasă ( din Egipt ) . 2. Monedă turcească de aur ( bătută la Cairo ) , care a circulat și în țările românești ; misirliu (

 

NISFIA

NISFIÁ , nisfiele , s . f . Monedă turcească de aur sau de argint , care a circulat și în țările române . [ Pr . : - fi - a . - Var . : nisfeá , nésfie s .

 

ORDIE

ÓRDIE , ordii , s . f . ( Înv . ) Hoardă , oaste ( turcească sau tătară ) ; tabără

 

ORIENTAL

ORIENTÁL , - Ă , orientali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări , a unei regiuni , privitor la Orient , caracteristic Orientului ; răsăritean ; p . restr . turcesc . 2. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient ; p . restr . turc ; ( la pl . ) popoarele din Orient . [ Pr . : - ri -

 

ORTA

ORTÁ , ortale , s . f . ( Înv . ) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment ; ( în armata turcească ) regiment de ieniceri . 2. Trupă , ceată , bandă ;

 

OSMAN

OSMÁN , - Ă , osmani , - e , s . m . și f . , adj . ( Înv . ) 1. S . m . și f . Turc . 2. Adj .

 

OTOMAN

OTOMÁN , - Ă , otomani , - e s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Turc . 2. Adj .

 

PĂGÂNESC

PĂGÂNÉSC , - EÁSCĂ , păgânești , adj . Care aparține păgânilor sau păgânismului , privitor la păgâni sau la păgânism ; p . restr . turcesc . - Păgân + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>