Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂIT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 423 pentru TRĂIT.

ȚARĂ

ȚÁRĂ , țări , s . f . I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într - un stat ; p . ext . stat . 2. Regiune , ținut , teritoriu . 3. Locul în care s - a născut sau trăiește cineva ; patrie . 4. ( În opoziție cu oraș ) Mediu rural , sat . II. 1. Locuitorii unei țări ( I 1 ) ; popor ; națiune ; p . ext . oameni , lume . 2. ( Înv . ) Populație de la sate ; țărănime . [ Var . : ( înv . ) țeáră s .

 

ȚIGAN

ȚIGÁN , - Ă , țigani , - e , s . m . , adj . I. S . m . 1. Persoană ce face parte dintr - o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei , trăind în unele părți încă în stare seminomadă . 2. Epitet dat unei persoane brunete . 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele . II. Adj . ( Rar )

 

?STA

... zăbovi . II. 1. A se afla , a se găsi , a fi într - un anumit loc . 2. A trăi , a viețui ; a locui . 3. ( Pop . ) A fi , a exista , a se afla . 4. A ...

 

ABSENTEIST

ABSENTEÍST , - Ă , absenteiști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care trăia în strainătate , administrându - și bunurile prin

 

ACHINGIU

ACHINGÍU , achingii , s . m . ( În evul mediu , în Imperiul Otoman ) Călăreț turc care trăia din prada de

 

ACVATIC

ACVÁTIC , - Ă , acvatici , - ce , adj . 1. De apă , care trăiește în apă . 2. Format din

 

AEROB

... AERÓB , - Ă , aerobi , - e , adj . ( Despre microorganisme ) Care nu poate trăi

 

AEROPLANCTON

AEROPLANCTÓN , aeroplanctoane s . n . Plancton care trăiește în atmosferă . [ Pr . : a -

 

ALBILIȚĂ

ALBILÍȚĂ , albilițe , s . f . Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre , a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare ; fluture - de - varză , fluture - alb ( Pieris brassicae ) . - Alb + suf . -

 

ALBINĂ

ALBÍNĂ , albine , s . f . 1. Insectă din familia apidelor , cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins , iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului , cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos , și care trăiește în familii , producând miere și ceară ; muscă ( Apis mellifica ) . 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee , dispuse în spic , asemănătoare cu o albină ( 1 ) ( Ophrys

 

ALEMANI

ALEMÁNI s . m . pl . Numele unor triburi germanice care au trăit ( prin secolele III - VI ) în regiunea Rinului . [ Var . : alamáni s . m .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>