Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRUCTURĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 198 pentru STRUCTURĂ.

BURETOS

... BURETÓS , - OÁSĂ , buretoși , - oase , adj . ( Rar ) Care are proprietatea de a suge lichidele , care seamănă cu structura

 

CARENĂ

CARÉNĂ , carene , s . f . 1. Partea exterioară a corpului unei nave , care se găsește sub linia de plutire . 2. Proeminență prelungită a unor organe . Carena sternului la păsări . 3. ( Bot . ) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc

 

CARIOCHINEZĂ

... CARIOCHINÉZĂ s . f . Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor , caracterizat prin transformări în structura

 

CARNAȚIE

... CARNÁȚIE , carnații , s . f . Coloritul și structura

 

CEFALOPOD

CEFALOPÓD , cefalopode , s . n . ( La pl . ) Clasă de moluște marine cu structură superioară , având în jurul gurii brațe tentaculare , prevăzute cu ventuze ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă . [ Var . : cefalopódă s .

 

CHERATINĂ

... CHERATÍNĂ s . f . Proteină care intră în structura

 

CHERESTEA

CHERESTEÁ , cherestele , ( 2 ) s . f . 1. ( Cu sens colectiv ) Material lemnos , cu cel puțin două fețe plane și paralele , rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție . 2. Fig . ( Fam . ) Construcție fizică solidă a unei persoane , structură

 

CHIMIE

... CHIMÍE s . f . Știință care studiază compoziția , structura

 

CITOLOGIE

... CITOLOGÍE s . f . Ramură a biologiei care studiază structura

 

COCĂ

CÓCĂ^2 , coci , s . f . 1. Structură a fuzelajului unui avion , formată numai din pereți periferici . 2. Ansamblu format din scheletul unei nave și din învelișul ei exterior . CÓCĂ^1 s . f . Aluat ( pentru produse de panificație , de patiserie ) . CÓCĂ^3 s . f . ( În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor ) Copil mic . - Creație infantilă . Cf . scr . %koka% , it . %

 

COMPOZIȚIE

COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>