Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUPT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 130 pentru RUPT.

CIUNTI

... IV . Tranz . 1. A tăia , a amputa o parte a corpului ; a mutila . 2. A rupe

 

CIUPITURĂ

CIUPITÚRĂ , ciupituri , s . f . 1. Pișcătură , înțepătură ; ( concr . ) semn , urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături ; spec . fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă . 2. ( Rar ) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva . - Ciupi + suf . -

 

CONVENȚIONAL

CONVENȚIONÁL , - Ă , convenționali , - e , adj . 1. Stabilit , prin convenție , acceptat prin tradiție . 2. Provenit dintr - o convenție învechită sau practicată mecanic ( și rupt de realitate ) ;

 

COTONOGI

... COTONOGÍ , cotonogésc , vb . IV . 1. Tranz . ( Fam . ) A bate zdravăn pe cineva ; a - i rupe

 

COTREANȚĂ

COTREÁNȚĂ , cotrențe , s . f . ( Reg . ) Haină veche și ruptă ;

 

CRÂMPEI

CRÂMPÉI , crâmpeie , s . n . Parte ruptă , desprinsă sau rămasă din ceva ; bucată , porțiune ,

 

CRÂMPOȚI

... CRÂMPOȚÍ , crâmpoțésc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A tăia , a rupe

 

CRĂPA

... 2. Tranz . A sparge , a desface , a despica . 3. Intranz . și refl . ( Despre lucruri elastice ) A se rupe ( fiind prea tare întins ) , a plesni ; ( despre piele ) a deveni aspru , cu crăpături . 4. Tranz . A întredeschide . 5. Intranz ...

 

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

DĂRÂMA

... doborî , a culca la pământ , fig . a distruge , a nimici , a risipi . 2. ( Rar ) A rupe

 

DĂRÂMAT

DĂRÂMÁT , - Ă , dărâmați , - te , adj . 1. Prăbușit , surpat ; ruinat ; fig . nimicit , distrus . 2. ( Despre copaci ) Cu ramurile , cu frunzele rupte . [ Var . : ( reg . ) dărmát , - ă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>