Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REZISTENȚĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 123 pentru REZISTENȚĂ.

CITADELĂ

... CITADÉLĂ , citadele , s . f . ( Adesea fig . ) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți , a unui oraș , care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați . 2. Fortăreață , castel , cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș , care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia ...

 

CONDUCTIVITATE

CONDUCTIVITÁTE s . f . Valoarea rezistenței specifice electrice a unui

 

CONSISTENȚĂ

CONSISTÉNȚĂ , consistențe , s . f . Grad de densitate , de tărie , de soliditate a unui corp , a unei materii etc . ; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la

 

CONSOLIDA

... solid , durabil ; a ( se ) întări , a se închega . 2. Tranz . A mări ( prin diferite operații , lucrări etc . ) capacitatea de rezistență

 

CONTRAFORT

CONTRAFÓRT , contraforturi , s . n . 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru , care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui . 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de

 

CREOZOTA

CREOZOTÁ , creozotéz , vb . I . Tranz . A impregna lemnul cu creozot pentru a - i mări rezistența . [ Pr . : cre -

 

CROMIZARE

CROMIZÁRE , cromizări , s . f . Tratament termochimic de îmbogățire cu crom , prin difuzie , a stratului superficial al unei piese de oțel sau de fontă , în vederea rezistenței la coroziune și la uzură a

 

CROMNICHEL

CROMNÍCHEL s . n . Aliaj care conține 10 - 20\% crom , 60 - 70\% nichel , restul fier , folosit la construcția rezistențelor bobinate care lucrează la temperaturi

 

DEBIL

... DEBÍL , - Ă , debili , - e , adj . ( Despre ființe ) Lipsit de rezistență

 

DEBILITATE

DEBILITÁTE , debilități , s . f . Faptul de fi debil ; stare de slăbiciune a organismului , însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli , datorită subnutriției , unor boli cronice

 

DECALCIFIERE

DECALCIFIÉRE , decalcifieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) decalcifia și rezultatul ei . 1. Demineralizare a țesutului osos și a dinților , urmată de scăderea rezistenței oaselor și de deformări ale acestora . 2. Operație de eliminare a sărurilor de calciu din pieile aflate în procesul de tăbăcire . [ Pr . : - fi - e - - Var . : decalcificáre s . f . ] - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>