Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RAȚIUNE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 45 pentru RAȚIUNE.
ORBÍ , orbesc , vb . IV . 1. Intranz . A deveni orb ^2 , a - și pierde vederea . 2. Tranz . Fig . A face pe cineva să - și piardă rațiunea , clarviziunea , a - l face să nu mai judece
... PROSTÉSC , - EÁSCĂ , prostești , adj . 1. Care dă dovadă de prostie , de lipsă de logică sau de rațiune
... REZÓN , rezoane , s . n . ( Înv . ) 1. Îndreptățire , justificare , cauză , motiv , temei . 2. Rațiune
... sensuri , s . n . 1. Înțeles ( al unui cuvânt , al unei expresii , al unei forme sau al unei construcții gramaticale ) ; semnificație . 2. Temei rațional ; logică , rost , rațiune , noimă . Sensul vieții . 3. Direcție , orientare . 4. ( Mat . , Fiz . ) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu ...
... A ține socoteală de . . . = a lua în considerare , a avea în vedere . Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva . 4. Rost , rațiune
... SOCOTÍNȚĂ , socotințe , s . f . ( Înv . și pop . ) 1. Punct de vedere , opinie , părere . 2. Considerație , stimă , prețuire . 3. Judecată sănătoasă , chibzuială , cumpăt , măsură . 4. Minte , rațiune
... SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de caracter etc . 3. ( La pl . ) Societatea în ...
STOICÍSM s . n . 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică , care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii , să renunțe la pasiuni și la plăceri , să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții . 2. Tărie , fermitate morală în încercările vieții . [ Pr . :
... STUPÍD , - Ă , stupizi , - de , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Lipsit de sens , de rațiune
... STUPIDITÁTE , stupidități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi stupid , lipsă de rațiune