Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RAȚIONAL

 Rezultatele 31 - 38 din aproximativ 38 pentru RAȚIONAL.

RAȚIONABIL

RAȚIONÁBIL , - Ă , raționabili , - e , adj . Care are o judecată sau o comportare rațională . [ Pr . : - ți -

 

RAȚIONALITATE

... RAȚIONALITÁTE s . f . Însușire a ceea ce este rațional

 

RAȚIONALIZA

RAȚIONALIZÁ , raționalizez , vb . I . Tranz . 1. A organiza o activitate după norme și principii raționale ( 3 ) . 2. A supune anumite produse ( de primă necesitate ) unui consum dirijat , conform unor norme stabilite dinainte . 3. A transforma o expresie algebrică care cuprinde o extragere de rădăcină într - o expresie echivalentă , fără radical . [ Pr . : - ți -

 

REAL

REÁL^2 , - Ă , reali , - e , adj . 1. Care are o existență obiectivă , independentă de conștiință sau de voință , care există în realitate ; obiectiv , adevărat . 2. De netăgăduit ; efectiv , indiscutabil , veritabil . 3. ( În sintagmele ) ( Ec . pol . ) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede . ( Jur . ) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat . Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte . Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic ( și care poate fi prinsă pe un ecran , pe o peliculă ) . Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale . [ Pr . : re - al ] REÁL^1 , reali , s . m . Monedă spaniolă de argint . [ Pr . : re -

 

REZONABIL

REZONÁBIL , - Ă , rezonabili , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are o judecată sau o comportare rațională ; cu judecată ; cumpănit , cuminte . 2. ( Despre prețuri ) Care este corespunzător cu valoarea lucrului ( de ) cumpărat ; potrivit , acceptabil : p . ext . accesibil . Prețuri

 

SEMANTICISM

SEMANTICÍSM s . n . ( Astăzi rar ) Curent neopozitivist care , pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare , contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei

 

SENS

... SENS , sensuri , s . n . 1. Înțeles ( al unui cuvânt , al unei expresii , al unei forme sau al unei construcții gramaticale ) ; semnificație . 2. Temei rațional ; logică , rost , rațiune , noimă . Sensul vieții . 3. Direcție , orientare . 4. ( Mat . , Fiz . ) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu ...

 

SOFIST

SOFÍST , - Ă , sofiști , - ste , s . m . și f . Filozof și retor în antichitatea greacă , la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii ( prin respingerea soluțiilor mistico - religioase ) , mai târziu adept al idealismului filozofic , care folosea ca metodă de discuție argumentarea

 

<<< Anterioarele