Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂSPÂNDIRE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 50 pentru RĂSPÂNDIRE.

GEOCHIMIE

GEOCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei care studiază răspândirea și deplasarea elementelor chimice care alcătuiesc scoarța Pământului . [ Pr . : ge -

 

HIDROCORĂ

HIDROCÓRĂ , hidrocore , adj . f . , s . f . ( Plantă ) ale cărei fructe sau semințe sunt adaptate pentru răspândirea prin intermediul

 

HIDROCORIE

... HIDROCORÍE s . f . Mod de răspândire

 

ILUMINISM

ILUMINÍSM s . n . 1. Mișcare ideologică și culturală , antifeudală , desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec . XVII - XIX în țările Europei , ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți " raționale " , prin răspândirea culturii , a " luminilor " în mase ; luminism ^2 . 2. Concepție religioasă care susține existența inspirațiilor directe de la

 

ISOGLOSĂ

ISOGLÓSĂ , isoglose , s . f . Linie care marchează , pe o hartă lingvistică , limitele răspândirii unui fenomen fonetic , lexical sau morfologic . [ Var . : izoglósă s .

 

METALOGENEZĂ

METALOGENÉZĂ s . f . Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului ; ( rar )

 

MORALIZATOR

MORALIZATÓR , - OÁRE , moralizatori , - oare , adj . Care contribuie la crearea unei atmosfere morale , la răspândirea moralei , care dă învățături morale , care moralizează pe cineva ;

 

PETROGRAFIE

PETROGRAFÍE s . f . Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice , al formării lor , al transformărilor pe care le suferă , al răspândirii lor în scoarță

 

PETROLOGIE

PETROLOGÍE s . f . Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din punct de vedere descriptiv , chimic , genetic , precum și din punctul de vedere al răspândirii

 

PLEISTOCEN

PLEISTOCÉN , - Ă , pleistoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Prima epocă a cuaternarului , caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde , prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții , rinocerii etc . și , mai ales , prin apariția omului . 2. Adj . Care aparține epocii pleistocene ( 1 ) , privitor la această epocă . [ Pr . : ple -

 

POLIGRAFIE

POLIGRAFÍE , poligrafii , s . f . 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri ; ramură a tehnicii care se ocupă cu reproducerea grafică și cu multiplicarea unui text sau a unei figuri ; tehnică grafică . 2. Ansamblul întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea și cu răspândirea cărților sau a altor imprimate ; industrie poligrafică . 3. ( Rar ) Totalitatea lucrărilor unui poligraf ( 1 ) ; calitatea de poligraf a unui scriitor ; caracteristică a operelor scrise de un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>