Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRINDERE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 51 pentru PRINDERE.
HINGHÉR , hingheri , s . m . Persoană , în slujba serviciului de ecarisaj , care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi ; hoher ( 1 ) . [ Var . : ( înv . ) henghér s .
IMPACTÓR , impactoare , s . n . ( Med . ) Aparat folosit pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în
LASÓU , lasouri , s . n . Curea sau frânghie lungă , terminată la un capăt cu un laț , folosită în America pentru prinderea animalelor
... LEZÁRDĂ , lezarde , s . f . Un fel de panglică folosită în tapițerie , pentru acoperirea locului de prindere
MÁNDRĂ , mandre , s . f . Îngrăditură de nuiele , de stuf sau de șipci , așezată de - a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea
... MÉNGHINĂ , menghine , s . f . Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate , alcătuit din două fălci și dintr - un șurub cu manivelă , cu ajutorul căruia se efectuează ...
... care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare , o echipă aflându - se " la bătaie " , pe linia de așteptare , și cealaltă " la prindere " , în câmpul de joc , tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător , pentru a o trimite ...
PĂIÁNJEN , păianjeni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de animale arahnide , caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat , care se hrănesc cu insecte mici , prinse de obicei într - o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest grup . 2. ( La pl . ) Pânză de păianjen ( 1 ) ; păienjeniș . 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într - o sondă . 4. ( Sport ) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal , handbal , polo sau hochei . 5. ( Reg . ) Prăjină care se așază pe vârful clăilor , al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt . [ Pr . : pă - ian - . - Var . : ( reg . ) păiájen , paiájen , paínjen , paíngăn , păínjen , s .
PĂPÚȘĂ , păpuși , s . f . I. 1. Jucărie care reprezintă de obicei un copil , făcută din carton , din celuloid , din lemn etc . ; p . ext . figurină cu chip de om . 2. Personaj din teatrul de păpuși , alcătuit dintr - un cap și două brațe , confecționat din pânză , lemn etc . , care se îmbracă pe mână de către mânuitor . II. 1. Mănunchi de fire , de frunze etc . , legătură ( de obicei de același fel ) făcută într - un anumit mod . 2. Bucată de brânză sau de caș așezată în tipare de o anumită formă . 3. Rodul tânăr al porumbului în timpul formării știuletelui , înainte de apariția mătăsii și a boabelor . 4. Nimfa insectelor . 5. Parte a unor mașini - unelte care servește la prinderea sau la susținerea pieselor de prelucrat sau a sculei cu care se prelucrează . 6. Unealtă de dogărie folosită la fixarea cercurilor la
PĂSTRĂVÁR , păstrăvari , s . m . Pescar specialist în prinderea păstrăvilor ( 1 ) . - Păstrăv + suf . -
PESCUÍ , pescuiesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A prinde pește ( 1 ) sau alte animale acvatice ( comestibile ) , de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale ; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă ; a pescări . 2. Tranz . A scoate pe cineva sau ceva din apă ( pentru a salva , a recupera ) . 3. Tranz . Fig . ( Fam . ) A face rost de ceva greu de