Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POARTA

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 54 pentru POARTA.

PĂIANJEN

PĂIÁNJEN , păianjeni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de animale arahnide , caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat , care se hrănesc cu insecte mici , prinse de obicei într - o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest grup . 2. ( La pl . ) Pânză de păianjen ( 1 ) ; păienjeniș . 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într - o sondă . 4. ( Sport ) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal , handbal , polo sau hochei . 5. ( Reg . ) Prăjină care se așază pe vârful clăilor , al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt . [ Pr . : pă - ian - . - Var . : ( reg . ) păiájen , paiájen , paínjen , paíngăn , păínjen , s .

 

PEȘCHEȘ

PEȘCHÉȘ , peșcheșuri , s . n . 1. ( Înv . , pop . și fam . ) Plocon , dar , cadou . 2. Spec . Dar anual , în bani sau în natură , pe oare domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane ( împreună cu haraciul ) ; p . ext . haraci ; ( la pl . ) bunurile din care consta acest

 

PELUZĂ

PELÚZĂ , peluze , s . f . 1. Suprafață de teren într - o grădină , într - un parc etc . , cu iarbă scurtă și deasă ( și cu flori ) ; gazon . 2. Fiecare dintre cele două părți extreme ale tribunelor unui stadion , situate în spatele porților terenului de

 

PENALTI

... PENÁLTI , penaltiuri , s . n . Lovitură de pedeapsă dintr - un punct situat aproape de poartă

 

PLACA

PLACÁ , plachez , vb . I . Tranz . 1. A acoperi suprafața unui element de construcție , a unui obiect etc . cu un strat de material de altă natură , pentru a - l proteja , pentru a - i înfrumuseța aspectul etc . 2. ( La jocul de rugbi ) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă , imobilizându - l cu mâinile . 3. ( Livr . ) A părăsi , a

 

PLACAT

PLACÁT^1 , placate , s . n . ( Rar ) Anunț , afiș ; placardă . [ Pl . și : ( înv . ) placaturi ] PLACÁT^2 , - Ă , placați , - te , adj . 1. ( Despre elemente de construcție , obiecte etc . ) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material ( de calitate superioară ) . 2. ( Despre jucătorii de rugbi ) Oprit ( prin imobilizare cu mâinile ) să pătrundă spre poarta

 

PLASĂ

PLÁSĂ^2 , plese , s . f . ( Reg . ) Fel de mâncare ce se servește la masă . PLÁSĂ^1 , plase , s . f . I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile , sintetice ori metalice , din care se fac diferite obiecte ; obiect confecționat dintr - o astfel de împletitură ; fileu . 2. Împletitură cu ochiuri ( din sfoară , sârmă etc . ) care se așează în spatele porților de joc ( la fotbal , handbal , polo , hochei etc . ) pentru a opri obiectul de joc ( mingea , pucul etc . ) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului . II. 1. Parte dintr - o moșie în evul mediu , în Țara Românească , cuvenită unui proprietar . 2. Subdiviziune a unui județ , în vechea împărțire administrativă a țării ; ocol . III. ( Rar . ) Limbă de cuțit ;

 

POARTĂ

POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul

 

POLO

PÓLO s . n . 1. ( Adesea urmat de determinarea " pe apă " ) Joc sportiv de echipă în care jucătorii , deplasându - se înot într - un bazin , încearcă să marcheze goluri prin aruncarea mingii cu mâna în poarta adversarilor . 2. Joc sportiv de echipă practicat călare , în care mingea este lovită cu bastoane

 

PORȚIE

PÓRȚIE , porții , s . f . 1. Cantitate determinată dintr - un material , dintr - o substanță , dintr - un aliment , destinată a fi utilizată dintr - o dată sau într - un anumit interval de timp . 2. ( Mai ales în forma porțiune ) Parte dintr - un tot ( divizat ) ; bucată , fragment . [ Var . : porțiúne s .

 

PORȚIONA

PORȚIONÁ , porționez , vb . I . Tranz . A împărți ( un aliment ) în porții . [ Pr . : - ți -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>