Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂTIT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 130 pentru PLĂTIT.

CONTRIBUABIL

CONTRIBUÁBIL , - Ă , contribuabili , - e , s . m . și f . Persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozit ; birnic . [ Pr . : - bu -

 

COSTA

... avea un preț , o valoare în bani ; a prețui . 2. Intranz . și tranz . ( Măsura valorii fiind altceva decât banii ) A ( se ) plăti

 

COTIZA

... COTIZÁ , cotizez , vb . I . 1. Intranz . A plăti

 

COTIZAȚIE

COTIZÁȚIE , cotizații , s . f . Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociații , ai unei organizații etc . ; p . ext . contribuție bănească la o cheltuială comună . [ Var . : cotizațiúne s .

 

CRUPIER

CRUPIÉR , crupieri , s . m . Persoană care , la o casă de jocuri de noroc , distribuie sau adună jetoanele sau banii pierduți și , respectiv , plătește câștigurile jucătorilor . [ Pr . : - pi -

 

DAJNIC

DÁJNIC , - Ă , dajnici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Înv . ) ( Persoană ) care plătea dajdie ; birnic , contribuabil . - Dajdie + suf . -

 

DATOR

DATÓR , - OÁRE , datori , - oare , adj . 1. Care are de plătit cuiva o datorie ( bănească ) . 2. Obligat ( moralicește sau prin lege , printr - o învoială ) să facă

 

DATORA

DATORÁ , datorez , vb . I . 1. Tranz . A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau , p . ext . , altceva ; a fi dator cuiva ceva . 2. Tranz . A avea o datorie morală sau legală față de cineva , a - i fi îndatorat pentru ceva ; a fi obligat la ceva față de cineva . 3. Refl . A avea drept cauză . [ Var . : datorí vb .

 

DATORIT

DATORÍT , - Ă , datoriți , - te , adj . 1. ( Despre o sumă de bani sau un bun ) Care trebuie plătit , restituit cuiva . 2. Provenit din sau de la . . . , cauzat , pricinuit

 

DATORNIC

DATÓRNIC , - Ă , datornici , - ce , s . m . și f . 1. Persoană care are de plătit o datorie ; debitor . 2. ( Rar ) Persoană care are de primit o datorie ; creditor . - Dator + suf . -

 

DEBITA

DEBITÁ^2 , debitez , vb . I . Tranz . 1. A trece , a înregistra în contul unei persoane , al unei întreprinderi etc . mărfurile care i - au fost predate sau sumele de bani care i - au fost plătite . DEBITÁ^1 , debitez , vb . I . Tranz . 1. A vinde marfă cu amănuntul . 2. A furniza o cantitate de fluid , de material pulverulent , de energie etc . 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>