Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORDONA
Rezultatele 31 - 39 din aproximativ 39 pentru ORDONA.
SCÁRĂ , scări , s . f . I. 1. Obiect ( de lemn , de fier , de frânghie etc . ) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele , unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ) , servind pentru comunicarea între etaje , între o clădire și exteriorul ei etc . ; ( la pl . ) trepte . 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii , în care călărețul își sprijină piciorul . II. 1. Succesiune , șir , serie ordonată de elemente ( mărimi , cifre etc . ) așezate în ordine crescândă , descrescândă sau cronologică , servind la stabilirea valorii a ceva . 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente ( termometru , barometru etc . ) , formând o linie gradată , cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile . 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într - o hartă , într - un plan , într - un desen . 4. ( În expr . ) Pe ( o ) scară întinsă ( sau largă ) = în măsură mare , ...
SECHÉSTRU , sechestre , s . n . Măsură de asigurare ordonată de justiție sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii , constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane ( până la vânzarea lor
SENS , sensuri , s . n . 1. Înțeles ( al unui cuvânt , al unei expresii , al unei forme sau al unei construcții gramaticale ) ; semnificație . 2. Temei rațional ; logică , rost , rațiune , noimă . Sensul vieții . 3. Direcție , orientare . 4. ( Mat . , Fiz . ) Fiecare dintre cele două posibilități de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singură
SERVÍCIU , servicii , s . n . 1. Acțiunea , faptul de a servi , de a sluji ; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva . 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat ; slujbă . 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții , întreprinderi etc . cuprinzând mai multe secții ; p . ext . colectivul de muncă corespunzător . 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială . Serviciu de cafea . 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic . 6. ( Sport ) Punere în joc a
SOMÁȚIE , somații , s . f . Faptul de a soma ; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute ( sau să nu execute ) ceva ; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute ( sau să înceteze de a executa ) o acțiune . [ Var . : ( înv . ) somațiúne s .
STÍVĂ , stive , s . f . Mulțime de obiecte de același fel ( și cu aceleași dimensiuni ) , așezate ordonat unele peste altele , pentru a forma o grămadă ; grămadă de obiecte astfel
TIMP , timpuri , ( II , V , rar IV ) s . n . , timpi , ( IV , înv . și II ) s . m . I. S . n . Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor . II. S . n . și ( înv . ) m . 1. Durată , perioadă , măsurată în ore , zile etc . , care corespunde desfășurării unei acțiuni , unui fenomen , unui eveniment ; scurgere succesivă de momente ; interval , răstimp , răgaz . 2. Perioadă determinată istoric ; epocă . III. S . n . Stare a atmosferei într - o regiune , pe o perioadă dată , determinată de ansamblul factorilor meteorologici . IV. S . m . și ( rar ) n . Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări , ale unei operații , ale unui fenomen , ale unei acțiuni etc . V. S . n . Categorie gramaticală specifică verbului , cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii , un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de
TRANZITIVITÁTE s . f . 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive ( 1 ) . 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare , prin termenii intermediari , între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei
ZID , ziduri , s . n . Element de construcție vertical sau puțin înclinat , cu grosime ( relativ ) mică în raport cu celelalte dimensiuni , executat din cărămizi , din blocuri de piatră etc . , așezate ordonat unele peste altele ( și legate printr - un liant ) , sau din beton , destinat să limiteze , să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție , alcătuind un perete , o îngrădire , o fortificație