Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFICIAL
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 134 pentru OFICIAL.
... BREVÉT , brevete , s . n . Document oficial
... BUIURDISÍ , buiurdisesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A transmite oficial
CALIFICÁ , calífic , vb . I . 1. Refl . și tranz . A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate ( împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri ) . 2. Refl . A obține ( în urma rezultatelor favorabile ) dreptul de a participa la o etapă superioară într - o competiție sau într - o probă sportivă , culturală etc . 3. Tranz . A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate ; a caracteriza ; a
CAMPIONÁT , campionate , s . n . 1. Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport , pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe . 2. Situația , calitatea de campion . [ Pr . : - pi -
... CERTIFICÁT , certificate , s . n . Act oficial
... vină aproape sau într - un anumit loc . 2. Îndemn de a participa la o acțiune , la un fapt . 3. Ordin , dispoziție ( cu caracter oficial
... CHIRÍLIC , - Ă , chirilici , - ce , adj . Alfabet chirilic ( În sintagmele ) = vechi alfabet slav , compus de Chiril în sec . IX și întrebuințat la noi ( oficial ) până în 1860 , care a servit drept bază pentru alfabetele folosite de popoarele slave ortodoxe . Literă chirilică = literă din alfabetul chirilic . ( Substantivat ) Scrie ...
COMUNICÁT , comunicate , s . n . Înștiințare oficială specială , difuzată prin presă , radio etc . , asupra unor evenimente importante de
... 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect , a unui vizir sau a unui pașă ; cartier oficial . II. ( Înv . ) 1. Loc de popas ; popas . 2. Distanță de la un loc de popas la altul . 3. Interval de timp egal cu o jumătate ...
... A chema în armată , a recruta , a înrola . 2. A consemna , a scrie într - un registru oficial
CÓNSUL , consuli , s . m . 1. ( În republica romană ) Titlul celor trei magistrați , aleși anual , care dețineau puterea supremă ; persoană purtând acest titlu . 2. Persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice , administrative și juridice ale unui stat , precum și pe cele ale cetățenilor