Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFIȚER

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 51 pentru OFIȚER.

EPISTAT

... EPISTÁT , epistați , s . m . ( În trecut ) 1. Cel mai mic grad de ofițer

 

GENERAL

GENERÁL^2 , - Ă , generali , - e , adj . 1. Care este comun tuturor ( sau marii majorități a ) ființelor sau obiectelor dintr - o anumită categorie . 2. Care privește ceva în ansamblu , în trăsăturile fundamentale , care se ocupă în linii mari de ceva . 3. Care se întâmplă , care există pe o întindere mare , care cuprinde o arie foarte largă sau totul . 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr - o instituție , dintr - o întreprindere etc . Director general . GENERÁL^1 , generali , s . m . Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel ; persoană care are un astfel de grad . [ Var . : ghenerár , ghinărár s .

 

GRADAT

... care are loc , se produce pe rând , într - o succesiune ascendentă sau descendentă . - GRADÁT^1 , gradați , s . m . Militar având un grad inferior celui de ofițer

 

GUARD

... GUARD , guarzi , s . m . ( Ieșit din uz ) Soldat sau , p . ext . , ofițer

 

INDICATIV

INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de

 

INTENDENT

... m . și f . ( În unele țări ) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții , a unei case etc . 2. S . m . ( În trecut ) Ofițer

 

LOCOTENENT

... LOCOTENÉNT , locotenenți , s . m . 1. Grad de ofițer

 

MAREȘAL

... MAREȘÁL , mareșali , s . m . 1. Gradul cel mai înalt din ierarhia militară din unele țări ; ofițer

 

MEMORIU

... luat parte ) . 4. Petiție , cerere ( colectivă ) în care motivele sunt expuse pe larg . 5. ( În vechea organizare a armatei ) Dosar personal al unui ofițer

 

MIRALAI

... MIRALÁI , miralai , s . m . Ofițer

 

NABAB

NABÁB , nababi , s . m . 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran , Pakistan , India ; persoană care avea acest titlu . 2. Epitet pentru o persoană foarte

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>