Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NUNTĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 40 pentru NUNTĂ.
STÁROSTE , starosti , s . m . 1. Conducător al unei corporații , al unei bresle din trecut ; p . gener . conducător , șef , fruntaș . 2. Persoană care conducea în trecut ( în Moldova ) un ținut aflat la marginea țării . 3. ( Reg . ) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie ; pețitor ; p . ext . persoană care conduce ceremonia
... STEGÁR , stegari , s . m . 1. Purtătorul steagului unei unități militare ; portdrapel . 2. Cel care poartă steagul la nuntă
STÓLNIC , stolnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător care purta grija mesei domnești , fiind șeful bucătarilor , al pescarilor și al grădinarilor . 2. ( Pop . ) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la
TARISFÁT , tarisfați , s . m . ( Reg . ) Bărbat ( mai în vârstă ) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești ;
TREPĂDĂTÓR , - OÁRE , trepădători , - oare , adj . , subst . 1. Adj . ( Pop . ) Care treapădă , care aleargă . 2. S . m . și f . ( Pop . ) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți . 3. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă , cu tulpina ramificată , cu flori verzui și cu fructul o capsulă , folosită pentru proprietățile laxative ( Mercurialis annua ) . - Trepăda + suf . -
... VĂTĂȘÍȚĂ , vătășițe , s . f . 1. Soția vătafului . 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești , având în supraveghere slugile ( de sex feminin ) . 3. Vorniceasă la nuntă
VORNICEÁSĂ , vornicese , s . f . 1. ( Înv . ) Soția vornicului ( 1 ) ; vorniciță ( 1 ) . 2. Prietena cea mai apropiată a miresei , având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții ; drușcă , vorniciță ( 2 ) . - Vornic + suf . -
... VORNICÍ , vornicesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Înv . ) A îndeplini funcția de vornic ( 1 ) . 2. Tranz . ( Pop . ) A anunța la nuntă
VÚLPE , vulpi , s . f . I. 1. Mamifer carnivor sălbatic , de mărimea unui câine , cu blana roșcată , cu coada lungă și stufoasă , cu urechile ascuțite și cu botul îngust ; vulpoaică ( Vulpes vulpes ) . 2. Fig . Persoană vicleană , șireată . II. 1. ( Reg . ) Dar în bani sau în vin pe care , după datina de la nunți , mirele , dacă este din alt sat , este obligat să - l dea flăcăilor din satul miresei . 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung , cu boabele rare , dulci , de culoare roșiatică . 3. Ferestruică în acoperișul caselor țărănești , prin care iese fumul din pod . 4. Compuse : ( Iht . ) vulpe - de - mare = vatos ; ( Zool . ) vulpea - deșertului = fenec . [ Var . : húlpe s .
... de a răsări Soarele ; timp al zilei când răsare Soarele ; faptul zilei , auroră . 2. ( Art . ) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă