Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NUANȚĂ
Rezultatele 31 - 37 din aproximativ 37 pentru NUANȚĂ.
TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus
TOT , TOÁTĂ , toți , toate , adj . nehot . , pron . nehot . , adv . , s . n . I. Adj . nehot . 1. ( La sg . ) Întreg ; integral , complet ; din care nu lipsește nimeni sau nimic ; cât există , cât este , cât are ; cât e de mare , cât se întinde , cât cuprinde ; cât durează , cât ține . Tot orașul . Tot timpul . 2. ( La sg . ) Perfect . 3. ( La sg . ) Fiecare ( dintre . . . ) , oricare ; care se repetă . 4. ( La pl . ) Care este în număr complet , fără să lipsească nici unul ; care este în serie completă , fără sa lipsească ceva . II. Pron . nehot . 1. ( La pl . ; cu nuanță de num . nehot . ) Lucrurile sau ființele câte intră în discuție sau care sunt de același fel ( fără să lipsească nici unul ) . 2. Lucrurile care , considerate împreună , formează un ansamblu . 3. ( Intră în compunerea unor adjective ) Atotcuprinzător . III. Adv . ( Exprimă continuitatea , persistența ) 1. Și acuma , în continuare , încă ; ( în construcții negative ) nici acuma , până acuma nu . . . 2. Mereu , tot timpul , toată vremea , totdeauna , pururea ; necontenit , neîncetat , întruna . 3. De repetate ori , adeseori , de multe ori . 4. ( Exprimă o gradație a
ÚMBRĂ , umbre , s . f . I. 1. Lipsă de lumină , întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină ; porțiune din spațiu întunecoasă ( și răcoroasă ) unde nu ajung direct razele de lumină . 2. Întuneric , întunecime , obscuritate . 3. Nuanță închisă , pată întunecată . II. 1. ( De obicei urmat de o determinare în genitiv ) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru , proiectat pe o suprafață ( mai ) luminată . 2. ( În concepțiile mistice și în basme ) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală , fantomatică ; stafie , fantomă , nălucă . 3. Fig . Urmă , semn abia perceptibil ; cantitate foarte mică din
UMBRÍ , umbresc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A face , a ține umbră ( I 1 ) ; a adumbri . 2. Refl . ( Pop . ) A sta la umbră ( I 1 ) , a se adumbri . 3. Tranz . și refl . A da sau a căpăta o nuanță mai închisă ; a ( se ) întuneca , a ( se ) închide . 4. Intranz . și refl . ( Rar ) A se contura . 5. Tranz . Fig . A dezonora , a păta , a
VA ^2 vb . intranz . defectiv ( La prez . ind . pers . 3 sg . ; pop . și fam . ; în expr . ) Mai va = mai așteaptă ; mai este ( mult ) până acolo ; mai trece vreme până atunci . VA ^1 Element de compunere care a servit ( într - un stadiu vechi al limbii ) la formarea unor adverbe ( undeva , cândva ) sau a unor pronume ( cineva , careva ) , cărora le imprimă o nuanță
VALOÁRE , valori , s . f . I. 1. Însușire a unor lucruri , fapte , idei , fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea ; suma calităților care dau preț unui obiect , unei ființe , unui fenomen etc . ; importanță , însemnătate , preț , merit . 2. Eficacitate , putere . Valoare nutritivă . II. 1. ( Ec . pol . ) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă . 2. ( Concr . ) Marfă . 3. ( Comerț , Fin . ) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni , a unui cec etc . 4. ( Mat . , Fiz . ) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice ( după un anumit procedeu de măsurare ) , permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură . 5. ( Muz . ) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze . 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton . 7. Sens , nuanță de sens a unui
VOPSEÁ , vopsele , s . f . 1. Materie colorată obținută prin suspensia unui pigment într - un lichid , folosită la colorarea diferitelor obiecte ; boia , farbă . 2. ( Înv . ) Culoare ( a unui obiect ) ; nuanță . [ Var . : ( pop . ) văpseá , văpseálă s . f . ] - Vopsi + suf . -