Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOBILĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 50 pentru NOBILĂ.
LADY s . f . Titlu dat în Anglia soției unui lord sau a unui cavaler ; p . ext . doamnă nobilă din
... MÂRZÁC , mârzaci , s . m . Nobil
MAJORDÓM , majordomi , s . m . ( În Franța , în evul mediu ) Intendent al domeniilor regale și al palatului ; p . gener . persoană însărcinată cu administrarea unui palat ( regal sau princiar ) ; p . ext . șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor
... MUSCHETÁR , muschetari , s . m . Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu ; nobil
NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - +
NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei
... NEMEȘÉSC , - EÁSCĂ , nemeșești , adj . Care ține de nemeși , propriu , caracteristic nemeșilor ; de nemeș ; p . ext . nobil
... NEÓN s . n . Element chimic , gaz nobil
... de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil
... OPTIMÁT , optimați , s . m . ( Înv . ) Nobil
... PAJ , paji , ( 1 ) s . m . 1. ( În evul mediu , mai ales în Europa apuseană ) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior , al unui rege , al unui principe etc . pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a ...