Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MATEMATIC

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 68 pentru MATEMATIC.

FORMULĂ

FORMÚLĂ , formule , s . f . 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații ; expresie precisă , generala și invariabilă a unei idei , a unei relații , a unei legi etc . ( care se poate aplica mai multor cazuri particulare ) . 2. Relație alcătuită din litere , cifre și semne matematice , constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt . 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe . 4. Parolă . 5. Mijloc ,

 

GAMA

GÁMA s . m . invar . , s . f . 1. S . m . invar . A treia literă a alfabetului grecesc ( folosită adesea și ca simbol în matematică , fizică etc . ) 2. S . f . ( Fiz . : în sintagma ) Raze ( sau radiație ) gama = radiație emisă de corpurile radioactive , având o putere de pătrundere extrem de mare . 3. S . f . ( Fiz . ) Unitate de măsură a masei egală cu o milionime de

 

GEOMETRIE

GEOMETRÍE s . f . Ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile corpurilor , precum și raporturile lor

 

HISTOGRAMĂ

HISTOGRÁMĂ , histograme , s . f . Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (

 

INDIRECT

INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule

 

INEGALITATE

INEGALITÁTE , inegalități , s . f . 1. Faptul de a fi inegal , lipsă de egalitate ; neegalitate ; disproporție ; imparitate . 2. Relație matematică între două mărimi sau expresii care arată că una este mai mare sau mai mică decât cealaltă ;

 

INTEGRAL

INTEGRÁL , - Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute . 3. S . f . ( Mat . ) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date , a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate

 

JOC

JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =

 

LOGICISM

LOGICÍSM s . n . Concepție conform căreia matematica poate fi dedusă din

 

LOGISTIC

LOGÍSTIC , - Ă , logistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Logică matematică . 2. Adj . Referitor la logistică (

 

MATEMATICESC

... MATEMATICÉSC , - EASCĂ , matematicești , adj . ( Înv . ) Matematic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>