Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNCA

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 126 pentru MÂNCA.

BĂRBIȚĂ

BĂRBÍȚĂ , bărbițe , s . f . 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă ; bavetă . 2. ( Rar ) Bărbuță . - Barbă + suf . -

 

BOTRIOCEFAL

BOTRIOCEFÁL , botriocefali , s . m . Vierme intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică , având o lungime de 8 - 12 m și prevăzut cu două botridii , care trăiește parazit în intestinul subțire al omului și al unor animale care au mâncat pește infectat cu larvele acestui parazit ( Diphyllobothrium latum ) . [ Pr . : - tri -

 

CÂȘLEGI

... CÂȘLÉGI s . f . pl . Interval de timp între două posturi ortodoxe , în care creștinii pot mânca

 

CÂRNELEAGĂ

... CÂRNELEÁGĂ , cârnelegi , s . f . ( În religia ortodoxă , de obicei la pl . ) Săptămâna antepenultima din dulcele Crăciunului , în timpul căreia credincioșii pot mânca

 

CĂPCĂUN

... populară românească , închipuită cu trup de om și cu cap de câine , uneori cu două capete și cu două guri , despre care se spune că mânca

 

CĂSCA

... CĂSCÁ , casc , vb . I . 1. Tranz . A deschide gura pentru a vorbi , pentru a striga , pentru a mânca etc . 2. Intranz . A deschide gura mare printr - o mișcare de inspirare adâncă , urmată de o expirație prelungită , trădând oboseală , plictiseală și mai ...

 

CIR

CIR s . n . ( Reg . ) Zeamă ( îngroșată ) scoasă din mămăliga care fierbe , înainte de a fi mestecată ( și care se mănâncă separat ) ;

 

CLEFĂI

... CLEFĂÍ , cléfăi , vb . IV . 1. A mânca urât și cu zgomot ; a plescăi , a clefeti . 2. Intranz . A deschide și a închide gura plescăind ...

 

COCOȘ

COCÓȘ , cocoși , ( I , III , IV ) s . m . , cocoașe , ( II ) s . n . I. S . m . Masculul găinii ; pasăre domestică mai mare decât găina , cu o creastă roșie dezvoltată , cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori ( Gallus bankiva domestica ) . II. S . n . 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare . 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi . III. S . m . 1. ( Pop . ) Partea centrală a miezului pepenului verde , mai dulce și lipsită de sâmburi . 2. ( Reg . ; la pl . ) Floricele ( de mâncat ) . IV. S . m . Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg ; boxer sau luptător care face parte din această categorie . [ Var . : ( reg . ) cucóș s . m . și

 

COCOȘEL

COCOȘÉL , cocoșei , s . m . 1. Diminutiv al lui cocoș ( I ) . 2. ( Fam . ) Monedă franceză de aur ( în valoare de 20 de franci ) pe care este gravat un cocoș ( I ) ; p . gener . monedă de aur . 3. ( Reg . ; la pl . ) Floricele ( de mâncat ) . - Cocoș + suf . -

 

COLIVAR

COLIVÁR , colivari , s . m . 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni ; fig . persoană care vrea să aibă totul de - a gata , pomanagiu . 2. Cel care poartă coliva la înmormântări . - Colivă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>