Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INFRACȚIUNE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 50 pentru INFRACȚIUNE.
... INJÚRIE , injurii , s . f . 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte , gesturi sau acte jignitoare ; insultă , jignire ( gravă ) , invectivă . 2. ( Rar ) Acțiune cu efect ...
... care a săvârșit o greșeală ; spec . măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune
... PEDEPSÍ , pedepsesc , vb . IV . 1. Tranz . A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită ; a condamna , a osândi . 2. Tranz . și refl . Fig . ( Înv . și reg . ) A face să sufere sau a ...
PENÁL , - Ă , penali , - e , adj . ( Despre dispoziții cu caracter de lege ) Care are un caracter represiv , care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie
... s . f . Faptă prin care membrii echipajului unui vas , prin amenințări și violență , răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui ; infracțiune
POLÍȚIE , poliții , s . f . 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor . 2. Local în care se află instalată o poliție ( 1 ) . 3. ( La sg . ; colectiv ) Totalitatea polițiștilor ( 1 ) dintr - o poliție ( 2 ) ; reprezentanții poliției (
PREVENTÍV , - Ă , preventivi , - e , adj . Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău , împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli , a săvârșirii unei infracțiuni
PROSCRÍE , proscriu , vb . III . Tranz . 1. ( În Roma antică ) A condamna la moarte ( pentru infracțiuni politice ) fără forme judiciare , publicând pe o listă numele celui osândit . 2. A lua măsuri represive ( privative de libertate ) împotriva cuiva , în special pentru motive politice ; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie ; a exila , a alunga , a izgoni . 3. ( Rar ) A interzice , a
PROSCRÍPȚIE , proscripții , s . f . 1. ( În Roma antică ) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva , fără forme de judecată , pentru infracțiuni politice . 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică ; izgonire din patrie , exil ,
PROVOCÁ , provóc , vb . I . Tranz . 1. A ațâța , a întărâta , a incita pe cineva ( sfidându - l ) ; spec . ( Jur . ) a aduce pe cineva ( prin acte de violență , lezarea demnității sau alte fapte ilicite ) într - o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni . 2. A avea drept urmare ; a determina , a constitui , a cauza , a prilejui , a pricinui . 3. A chema , a invita pe cineva să participe la o competiție , la o
... PRUNCUCÍDERE , pruncucideri , s . f . Infracțiune